RAPORT DESPRE SISTEMUL DE PREGĂTIRE INIŢIALĂ ŞI CONTINUĂ A CADRELOR DIDACTICE ĪN REPUBLICA MOLDOVA

0. Preliminarii

Republica Moldova este situată īn sud-estul Europei Centrale, avīnd la frontiera de nord, est şi sud, Ucraina, iar īn Vest, Romānia, cu o mică ieşire (500m, Giurgiuleşti) la Dunăre. Suprafaţa republicii este de 33700 km2. Densitatea populaţiei este de 128 persoane pe un metru pătrat. Limba oficială este Romāna. Capitala ţării este oraşul Chişinău. Culte: ortodoxism. Moldova a devenit ţară-membră a Naţiunilor Unite la data de 2 martie, 1992.

Moldova este una dintre cele mai mici ţări din fosta Uniune Sovietică, cu o suprafaţă aproximativ egală cu a Belgiei. Mai mult de 50% din populaţia ei de 4,4 milioane, diversă din punct de vedere etnic, locuieşte īn zonele rurale. Agricultura şi prelucrarea produselor agricole continuă să domine economia naţională, constituind aproape 60 % din PIB. Cultura modernă moldovenească şi civilizaţia sīnt īn legătură cu tradiţia istorică a Romāniei. Īn cel de-al doilea secol, teritoriul de la Nistru spre vest a fost ocupat de Romani, astfel, a apărut naţiunea latină, care va constitui mai tīrziu fundamentul de bază pentru formarea naţiunii romāne. Fiind situată din punct de vedere geografic īntre părţile de est şi de vest a Europei, unde au migrat multe popoare nomade, la sfīrşitul secolului XIII pīnă la mijlocul celui de-al XIV, romānii au creat formaţiuni de stat. Chiar de la īnceput, statele romāne s-au confruntat cu invazii ale statelor vecine, īn special, cele ale Imperiul Otoman, sub dominaţia căruia poporul romān s-a aflat īn sec. XVII. Celelalte părţi ale teritoriului au fost sub dominaţia Imperiului Habsburgic şi cel Rus cīteva sute de ani mai tīrziu.

Īn pofida separării politice şi a asupririi culturale, romānii nu au īncetat să aspire şi să lupte pentru unitatea naţională. Īn anul 1918 au apărut condiţii favorabile pentru auto-determinarea naţională, asfel īncīt, la 1 decembrie, 1918, a fost creat Statul Unitar Naţional Romān, care includea cea mai mare parte a Moldovei actuale. Īncă īn 1940, conform Pactului sovieto-german Molotov-Ribbentrop, teritoriul actualului stat Moldova a fost anexat Uniunii Sovietice. Moldova a fost o republică sovietică pīnă īn 1991, cīnd la data de 27 august şi-a declarat independenţa de stat.

Ca majoritatea republicilor sovietice, economia Moldovei a fost compromisă substanţial īn urma dezintegrării. Şocurile comerciale serioase, conflictele armate şi o serie de calamităţi naturale au cauzat o reducere drastică a producţiei naţionale şi a nivelului vieţii īn Moldova īn prima jumătate a anilor 1990. Īntre 1991 şi 1994 producţia şi salariile reale au scăzut cu 60%, īn timp ce numărul angajaţilor a scăzut de la mai mult de 2 mln. de oameni īn 1991, pīnă la aproximativ 1,7 mln. īn 1994. 4. Īn Moldova agricultura este ocupaţia de bază, īn domeniul agriculturii fiind angajaţi aproape o treime din totalul forţei de muncă şi constituie aproximativ 40% din produsul net a ţării. Industria acoperă aproape 22% din plasament. Spitalele, şcolile şi alte instituţii au accesul liber pentru toţi oamenii. Din cauza dificultăţilor financiare angajaţii aşteaptă deseori luni īntregi pentru a-şi primi salariile, care nu corespund costulu minim de consum. Īn ultimii şase ani, profesorii recurg la organizarea grevelor cel puţin o dată īn decursul unui an de studii.

Actualmente Moldova se orientează spre o economie de piaţă. Procesul de privatizare a multor sectoare care, īn mod tradiţional, aparţineau statului, decurge tot mai intens şi obţine un loc tot mai important īn dezvoltarea economică a ţării. Ale eforturi ale reformei includ liberalizarea preţurilor şi a ratei de profit, precum şi īnlăturarea unor revizii ale exporturilor. 58% din exporturile Moldovei se īndreaptă spre Rusia, Kazahstan, Ucraina, Belarus. Şi Romānia importă anumite bunuri din Moldova. Partenerii de import sīnt Rusia, Ukraina, Belarus, Romānia, Germania şi alte ţări. Astăzi, Republica Moldova īşi face cale spre o independenţă reală şi spre consolidarea unei societăţi democratice autentice.

 

1. Contextul general al formării cadrelor didactice

1.0. Formarea cadrelor didactice reprezintă o componentă-cheie a oricărui sistem educaţional, componentă, care la rīndul ei, este declarată ca prioritară şi anticipează dezvoltarea īnvăţămīntului (L.Ī. art.54). Conform Legii Īnvăţămīntului din Republica Moldova (art.3) īnvăţămīntul constituie o prioritate naţională, iar politica educaţională a statului se īntemeiază pe principiile umanismului, accesibilităţii, adaptivităţii, creativităţii şi diversităţii, fiind un īnvăţămīnt democratic şi umanist, deschis şi flexibil, formativ-dezvoltativ şi se bazează pe valorile culturii naţionale şi universale (art.4). Obiectivul educaţional major al şcolii constă īn dezvoltarea liberă, armonioasă a omului, care se poate adapta la condiţiile īn schimbare a vieţii (art. 5).

Perioada actuală, calificată de tranziţie, este proprie tinerelor state formate de curīnd ca rezultat al destrămării imperiului sovietic şi al regimului comunist. Tranziţia pentru pentru Moldova, īnseamnă o schimbare radicală, o reformă de calitate, determinată de complexitatea problemelor şi de specificul societăţii noastre post-totalitare. Reformele socială, economică, culturală, educaţională, care s-au declanşat īn ţară, īncearcă o trecere de la dictatură la democraţie, de la economia planificată la economia de piaţă, de la educaţia comunistă la educaţia democratică. Noile orientări şi obiective necesită, īn primul rīnd, schimbarea mentalităţii, nevoia de a crea un om capabil să se readapteze continuu, rapid şi eficient. Īn viziunea majorităţii politicienilor educaţiei din ţara noastră dar şi a practicienilor cea mai mare problemă cu care se confruntă azi īnvăţămīntul din Moldova, inclusiv formarea cadrelor, este sărăcia, lipsa unor fonduri bugetare pentru cele mai elementare şi stringente necesităţi, alţii, o minoritate neīnsemnată, constată īnsă că adevăratul blocaj al reformelor īncepute nu este financiar sau politic, ci ţine de domeniul resurselor umane, care īntotdeauna au fost o componentă a progresului.

Reforma educaţională īn Republica Moldova durează de 10 ani, metodologia ei vizīnd două planuri de referinţă: politica educaţiei şi proiectarea pedagogică. Politica educaţiei reprezintă orientarea, linia generală īn domeniu determinată de Guvern, īn baza căreia a fost elaborat conceptul reformei de către Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei, comisia de specialitate din Parlament, concept care, a fost discutat “pe teren” cu participarea cadrelor didactice, părinţilor şi a altor reprezentanţi ai societăţii. Īn acest context, pornind de la necesitatea integrării şi sincronizării sistemului de īnvăţămīnt din Moldova cu cel european, se implică īn mod deosebit orientările UNESCO privind democratizarea educaţiei, modernizarea sa prin respectul identităţii culturale, deschiderea sa continuă spre “valorile” care asigură progresul social, orientări care capătă o semnificaţie aparte şi trebuie luate drept direcţii prioritare īn procesul de reformare a īnvăţămīntului din Moldova. Politica educaţională cuprinde două elemente majore: principiile şi obiectivele sistemului educativ. Principiile reformei īn Moldova au fost declarate următoarele: dezvoltării; democratizării; umanizării; individualizării şi diferenţierii; integrităţii valorilor naţional-spirituale şi general umane şi internaţionalizării. Ţinīnd cont de finalităţile educaţiei, au fost trasate şi obiectivele reformei educaţionale:

  1. Democratizarea sistemului educativ, ieşirea de sub incidenţa modelului educaţional de tip ideologic prin dezideologizarea conţinuturilor programelor şcolare, a vieţii şcolii īn ansamblu.
  2. Transpunerea īnvăţămīntului īn baza unui nou sistem de valori, prin revenirea la spiritualitatea neamului şi la valorile ce asigură progresul social. Integrarea firească a īnvăţămīntului din Moldova īn cel european.
  3. Ameliorarea situaţiei din īnvăţămīnt prin īnlăturarea deficienţelor vădite şi modernizarea conţinuturilor.
  4. Transpunerea treptată a sistemului de īnvăţămīnt īn sistemul nou de coordonate determinat de evoluţia acestuia din perspectiva reformei de restructurare. Instituirea sistemului naţional de īnvăţămīnt.
  5. Creşterea prestigiului īnvăţămīntului īn societate, a ponderii lui.

Noul model educaţional promovat de reformă porneşte de la idealul pedagogic care prevede formarea unei personalităţi libere şi creatoare, deschise la schimbări progresive, capabile să contribuie la prosperarea propriei naţiuni şi a īntregii comunităţi umane. Astfel, şcoala are menirea să ajute copilul īn devenirea lui ca om, īn general, şi ca cetăţean demn al naţiunii, īn particular, care ar īntruni următoarele caracteristici:

Din păcate, se constată că o trăsătură caracteristică a situaţiei curente din īnvăţămīnt, care reprezintă şi situaţia din societate, este lipsa unei dirijări eficiente, fapt ce īşi află expresie īn liberalizarea formală a īnvăţămīntului, īn oferirea de posibilităţi pentru oricare grup de iniţiativă de a proceda oricum doreşte, ceea ce se echivalează cu lipsa unei politici conceptuale cosecvente a īnvăţămīntului. Alte aspecte care se discută actualmente destul de aprins, la diferite instanţe ale politicii educaţionale, este noul regulament despre atestarea cadrelor didactice, la care ne vom referi mai jos, la capitolul respectiv, proiectul de lege privind statutul personalului didactic, care a fost publicat şi propus pentru discuţie la īnceputul lui decembrie, 1998, dar īncă nu a fost aprobat, legea despre evaluarea şi acreditarea instituţiilor de īnvăţămīnt , statutul instituţiilor private ţi nu īn ultimul rīnd finanţarea īnvăţămīntului, care īncepe şi īncheie orice dezbateri, la divers rang.

Pentru alte detalii vezi interviul cu preşedintele Comitetului Parlamentar pentru Ştiinţă, Cultură şi Educaţie, G. Duca.

1.1. De aproape 10 ani bugetul alocat de stat acoperă necesităţile īnvăţămīntului numai īn proporţie de 30-35 %. Potrivit statisticilor Ministerului Muncii, bugetul minin de consum pentru luna decembrie,1999, īn R. Moldova constituie peste o mie de lei. Īn 1999 alocaţiile pentru īnvăţămīnt au constituit 6,1% din produsul intern brut, īn timp ce Legea Īnvăţămīntului prevedea ca acestea nu trebuie să fie mai mici de 7 %. Din cauza salariului mic şi a faptului că nu este plătit la timp, īn ultimii 3 ani peste 24 de mii de profesori au abandonat şcolile. Īn luna octombrie, 2000 restanţele la salarii pentru angajaţii din sfera educaţională constituia circa 50 mln lei. Dacă īn 1996-1997 salariul mediu al cadrelor didactice era de 30 de dolari SUA, īn 1999-2000, acesta nu depăşeşte 20 de dolari SUA pe lună. Conform statisticilor oferite de Ministerul Muncii, cheltuielile minime bugetare (coşul de consum) pentru luna decembrie 1999 a fost aproximativ de 1000 lei (80$).

Salariul mediu lunar pe ţară

Lei MD

Salariul mediu īn īnvăţămīnt

1996 – 187,1

1997 – 219,8

1998 – 250,4

1999 – 304,6

1996 – 156,7

1997 – 170,9

1998 – 183,0

1999 – 193,0

 

1998

1999

2000

prevăzut

executat

prevăzut

executat

prevăzut

executat

Cheltuieli pentru īnvăţămīnt (mil.lei)

743,5

641,0

676,0

574,5

754,8

 

Īn % faţă de bugetul total consolidat

23,4

21,2

18,2

16,4

17,9

 

Cheltuieli pentru ştiinţă (mil.lei)

30,7

24,9

27,9

26,6

29,4

 

Īn % faţă de bugetul total consolidat

1,0

0,8

0,8

0,8

0,7

 

Bugetul de stat pe anul 2001 a fost construit cu o creştere de 5 % a Produsului Intern Brut, estimat la 19,6 miliarde lei, o rată anuală a inflaţiei de 15 %şi un curs de schimb de 14 lei pentru un dolar american. Veniturile sīnt prevăzute la nivel de 3,323 miliarde lei, cheltuielile - la 3,703 miliarde lei, deficitul bugetar fiind estimat la 280 mln lei sau 1,5% din PIB. Conform declaraţiilor Ministrului de Finanţe, acoperirea deficitului bugetar se va face prin veniturile realizate pe piaţa hīrtiilor de valoare de stat şi din surse externe. Guvernul continuă negocierile pentru contractarea īn aceste scopuri, a unor credite de la organismele financiare internaţionale. Cheltuielile pentru īnvăţămīnt se prevăd a fi esenţial majorate īn 2001 cu 27,7 %.

1.2. La īnceputul anului de studii 1999-2000, īn şcolile din R. Moldova activau īn total 43.233 profesori, dintre care: 34068 sīnt cu studii superioare, 1468 – cu studii superioare neterminate, 7511 –studii medii de specialitate; studii pedagogice propriu-zise au 6621.

Clasificarea cadrelor didactice după gen se prezintă astfel: bărbaţi – 29,1%; femei – 71,9%.

Repartizarea cadrelor didactice după locul de trai: şcolile săteşti – 65%; şcolile urbane – 35%.

Clasificarea cadrelor didactice după vechimea īn muncă: 0-3 ani (10,1%); 3-8 ani (15,2%); 8-13 ani (15,3%); 13-18 ani (14,1%) şi peste 18 ani 45,3%.

Īn anul 1999 au absolvit īnvăţămāntul superior 7767 tineri specialişti, dintre care: 4682 (60,2%) cu studii superioare universitare, iar 3085 (39,8%) –cu studii superioare de scurta durata (colegii).

Din numărul total de absolvenţi ai instituţiilor de īnvăţămīnt superior -2939 (37,8%) sīnt cu profil pedagogic. Au fost repartizaţi īn cāmpul muncii 1764 (22,7%) tineri specialişti, dintre care 1537 (19,8%) cu profil pedagogic. S-au prezentat şi au fost angajaţi īn instituţiile de īnvăţămānt doar 408 (23%) tineri pedagogi. Au primit dreptul de auto-angajare īn cāmpul muncii 6003 (77,3%) absolvenţi, dintre care 1175 (15,1%) cu profil pedagogic.

Necesarul de cadre pentru anul de studii 1999-2000 a constituit 2205 specialişti ,dintre care 1958 (88,7%) specialişti pentru īnvăţămāntul preuniversitar.

Conform situaţiei la 1 septembrie 1999 īn instituţiile de īnvăţămānt nu ajungeau 700 cadre didactice. N-a fost satisfăcut necesarul la matematică-54 de specialişti , geografie - 38, limba englez㠖 173, limba francez㠖 164, informatica – 44. Unui profesor īi revine īn mediu 22,6 elevi.

1.3. Norma didactică pe trepte de şcolaritate se prezintă astfel:

Etapa preşcolară, educatorul de la grădiniţa de copii: norma săptămīnală didactică este de 36 de ore (săptămīna de lucru de 5 zile), īn care intră supravegherea copiilor, activităţile educative, lucru cu părinţii şi alte responsabilităţi adiacente. Salariul minim este de 130 de lei (10 dolari USA), iar salariul maxim – 260 de lei (20 dolari USA).

Etapa primară, norma didactică săptămīnală este de 20 de ore, care include predarea propriu-zisă, verificarea caietelor, derigenţie, lucru cu părinţii. Salariul minim – 155 lei (12 dolari), salariul maxim – 350 de lei (29 dolari).

Etapa secundară inferioară şi superioară (gimnazială şi liceală), norma didactică săptămīnală este de 18 ore, care includ doar predarea ca atare. Sporul la salariu se adaugă pentru derigenţie (1,5 dolari) şi la anumite categorii de profesori se adaugă pentru verificarea caietelor – aproximativ 1 dolar (filologi şi matematicieni), pentru lucrări practice şi de laborator - 1 dolar (chimişti, biologi, fizicieni), 20 % spor la salariu īl au şi profesorii de informatică. Salariul minim şi maxim este similar cu cel al īnvăţătorilor de la clasele primare.

Īn sistemul preuniversitar sīnt angajaţi 6700 de profesori, īn mediu norma didactică este de 21 de ore academice.

Etapa universitară. Salariile profesorilor din instituţiile universitare:

     

BMC

 

Profesor-universitar

Conferenţiar

Lector superior

Lector-asistent

Lector-stagiar

19-11

17-10

15-18

14-17

12

255,24-308,8

210,87-280,8

174,38-231,95

168,35-210,87

147,36

920,0

920,0

920,0

920,0

920,0

33,6%

30,5%

25,2%

22,9%

16,1%

Notă: pentru titlul academic de „doctor-habilitat” (un titlu oferit celor care īn fosta Uniune Sovietică deţineu titlul de „doctor nauc” (īn l. rusă) se mai adaugă la salariu īncă 72 MDL (6 USD), iar pentru titlul Ph.D – 54 MDL (4 USD).

Pentru alte detalii referitoare la sarcinile didactice vezi Anexa 5 şi interviul cu liderul uniunii profesorilor D. Ivanov.

 

1. 4. Atestarea cadrelor didactice

Conform noului Regulament de atestare a cadrelor didactice şi manageriale, aprobat īn luna decembrie 2000, s-au stabilit noi rigori de evaluare a cadrelor didactice din īnvăţămīntul preuniversitar (preşcolar, primar, secundar, special, complementar şi superior de scurtă durată.

Obiectivele atestării cadrelor didactice / manageriale, după cum le stipulează documentul īn cauză sīnt:

* realizarea eficientă a evaluării cadrelor didactice/manageriale, racordată la standardele naţionale;

* dezvoltarea calitativă a profesionalismului cadrelor didactice/manageriale, care ar genera noi calităţi īn sistemul educaţional īn ansamblu;

* orientarea spre perfecţionarea nivelului profesional al cadrelor didactice/manageriale, īn particular, şi al sistemului educaţional, īn general;

* promovarea schimbărilor din sistemul educaţional printr-o fundamentare psihopedagogică substanţială īn aspect conceptual curricular şi managerial;

* conceperea propriei dezvoltări profesionale īn procesul de formare continuă;

* asigurarea protecţiei sociale a cadrelor didactice/manageriale prin stabilirea concordanţei īntre calitatea muncii şi retribuirea acesteia;

* prospectarea domeniului şi trasarea unor perspective īn formarea continuă;

* asigurarea unui nivel īnalt de conducere şi de funcţionare a instituţiilor de īnvăţămīnt īn condiţiile reformei sistemului educaţional.

Atestarea cadrelor didactice/manageriale este realizată de către Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei, Direcţiile Judeţene (Municipale) de Īnvăţămīnt, Tineret, Sport şi instituţiile de īnvăţămīnt īn colaborare cu organele sindicale de ramură, fiind obligatorie pentru confirmarea īn funcţie şi benevolă pentru obţinerea gradelor didactice şi se realizează de comisiile de evaluare pe teren, comisiile republicane de evaluare şi Comisia Republicană de Atestare.

Comisiile judeţene (municipale), (pentru confirmare īn funcţie şi pentru conferire / confirmare a gradelor didactice) au următoarele atribuţii:

Etapa preliminară de atestare pentru solicitanţii de grade didactice este perfecţionarea pregătirii profesionale, realizată prin diferite forme, inclusiv şi īn cadrul instituţiilor cu atribuţii de perfecţionare a personalului didactic/managerial. Cadrul didactic/managerial nu poate pretinde la grad, dacă nu are perfecţionarea generală obligatorie o dată la 5 ani.

Candidaţii la obţinerea gradelor didactice elaborează proiecte didactice (pentru gradul didactic īntīi) şi proiecte ştiinţifico-didactice (pentru gradul didactic superior). Proiectele didactice sīnt elaborate sub īndrumarea unui consultant, iar proiectele ştiinţifico-didactice –sub īndrumarea unui coordonator ştiinţific.

Tematica orientativă a proiectelor de grad didactic este elaborată şi publicată anual īn presa pedagogică. Proiectele respective au un caracter investigaţional, aplicativ şi se axează, īn special, pe sistematizarea experienţei proprii, generalizarea unei probleme teoretice cu valorificări concrete īn practica educaţională, efectuarea investigaţiilor ştiinţifice la nivelul unităţii de īnvăţămīnt.

Atestarea cadrelor didactice din instituţiile de īnvăţămānt preuniversitar şi superior de scurtă durată are loc conform planului de atestare īntocmit īn baza cererilor prezentate de direcţiile de īnvăţămānt şi unităţile de īnvăţămānt superior de scurtă durată.

Īn 1999 procesul de atestare a cadrelor didactice din sistemul de īnvăţămānt preuniversitar şi superior de scurtă durată s-a īncheiat cu următoarele rezultate:

    1. au confirmat nivelul de pregătire profesională - 3207 de cadre didactice;
    2. au obţinut grade didactice:

Īn concluzie, putem menţiona că īn general motivaţia pentru obţinerea unui grad didactic este redusă, dar profesorii de la toate treptele de şcolaritate, fiind supuşi unui experiment de supravieţuire, īn actualele condiţii economice sub orice critică, dau dovadă de entuziasm, care poate fi numit, deloc exagerat, eroism şi reuşesc să menţină un nivel acceptabil al şcolii.

2. Descrierea sistemului de pregătire iniţială a cadrelor didactice

2. 0. Privire generală

Īnvăţămīntul superior este asigurat printr-o combinaţie de universităţi publice şi private, politehnice şi colegii. Nivelul general al īnvăţămīntului īn Moldova este destul de īnalt conform standardelor internaţionale. Potrivit ultimului cenz al populaţiei (1989), aproximativ 10% din populaţia mai īn vīrstă de 14 ani au beneficiat de īnvăţămīnt superior şi 45% au absolvit şcoala medie completă.

Pregătirea iniţială a cadrelor didactice este īn prezent asigurată prin două modalităţi: īnvăţătorii pentru nivelul preşcolar şi şcoala primară frecventează un curs de 4-5 ani la un colegiu specializat de pregătire a īnvăţătorilor după terminarea clasei a 9 sau o facultate la una din instituţiile de īnvăţămănt superior. Profesorii din īnvăţămīntul secundar frecventează un curs de 4-5 ani la una din instituţiile de īnvăţămīnt superior unde se specializează īn unul sau două domenii disciplinare şi obţin şi o anumită instruire pedagogică.

2.1. Colegiile pedagogice (īn trecut purtau numele de “şcoli normale”), pe parcursul anilor s-au afirmat ca instituţii de īnvăţămīnt care pun bazele formării cadrelor didactice, īn special pentru īnvăţămīntul primar şi preşcolar. Īn prezent īn republică funcţionează 10 colegii pedagogice (vezi Anexa 2), care pregătesc specialişti pentru īnvăţămīntul primar şi preşcolar la 4 specialităţi: īnvăţămīntul primar, educaţia preşcolară, pedagogie muzicală, instruirea profesională şi muncă. Īn contextul reformei educaţionale au intervenit modificări serioase care şin inclusiv de diversificarea limbii de instruire şi de protecţia drepturilor minorităţilor naţionale. Īn 4 instituţii de īnvăţămīnt de acest tip (Orhei, Călăraşi, Cahul, Bălţi) limba de predare este romāna. Īn 3 colegii pedagogice (Chişinău, Bender, Soroca) procesul de instruire se desfăşoară īn limbile romānă şi rusă. Şcoala normală-liceu din Lipcani are grupe cu limba romānă şi rusă de instruire. Colegiul din Taraclia, deschisă īn 1992, pregăteşte pedagogi pentru clasele primare şi instituţiile preşcolare cu limba bulgară de predare. Colegiul pedagogic “M. Ciachir” din Comrat, deschisă īn 1992, pregăteşte cadre didactice pentru clasele primare şi grădiniţele de copii cu limba găgăuză de instruire. Astfel, colegiile pedagogice din republică asigură, īn general, pregătirea cadrelor pentru instituţiile preşcolare şi īnvăţămīntul primar, ţinīndu-se cont de limba maternă de instruire – romānă, rusă, găgăuză, bulgară.

Īn afară de aceasta, mai mult de 500 de tineri, pe bază de concurs, sīnt īnmatriculaţi anual īn şcolile normale din Romānia şi urmează să-şi desfăşoare ulterior activitatea īn instituţiile respective din republică cu limba romānă de instruire.

Īncepīnd cu anul de īnvăţămīnt 1989-1990, au intervenit schimbări radicale īn structura şi conţinutul activităţii instituţiilor nominalizate, care pe parcursul a mai multor decenii au lucrat după modelul unic sovietic (planuri de īnvăţămīnt, programe, manuale, instrucţiuni etc.). Termenul de studii īn colegiile pedagogice, conform noilor planuri de īnvăţămīnt aprobate īn 1991-1992, este de 5 ani (īn cele vechi, respectiv, 2 ani, 2 ani şi 10 luni, 2 ani şi 4 luni, 3 ani şi 10 luni). Reformarea activităţii acestora e orientată spre o pregătire temeinică de specialitate īn baza īnsuşirii valorilor naţionale şi general umane. Astfel, īn planurile noi de īnvăţămīnt la specialitatea “īnvăţămīnt primar” pentru disciplinele umaniste, sociale şi cele ale ştiinţelor exacte se prevăd 2754 ore (faţă de 1446 īn trecut), la limba şi literatura romān㠖 638 de ore (faţă de 191 ore īn trecut), pentru limbile moderne 625 ore īn planurile actuale (faţă de 78 ore), matematic㠖 354 ore (faţă de 195 ore). Īn vederea unei pregătiri generale şi de specialitate mai profunde, au fost introduse noi discipline: limba latină, a doua limbă modernă, filozofia, logica literatura universală, legislaţia republicii, caligrafia, metodica predării unor discipline etc. Schimbări serioase s-au produs īn pregătirea de specialitate, īn scopul unei mai bune īnsuşiri a pedagogiei, psihologiei, istoriei pedagogiei, metodicelor particulare īn cadrul celor 3220 de ore (faţă de 2500 ore īn trecut). E de remarcat faptul că se pune accentul pe o pregătire temeinică a cadrului didactic īn strīnsă legătură cu activitatea practică pedagogică pe parcursul anilor de studii. Īn această ordine de idei, īn toţi anii de īnvăţămīnt este prevăzută practica pedagogică (instructivă, curentă, comasată, educativă), mai ales īn cadrul instituţiilor ce activează pe līngă colegiile pedagogice ca instituţii de aplicare – grădiniţe, şcoli, tabere de odihnă.

Aşadar, din perspectiva concepţiei īnvăţămīntului din Republica Moldova, şcolile normale au fost transformate īn colegii pedagogice. Studiile īn colegiile pedagogice se organizează pe trepte (cicluri). La prima treaptă (durata studiilor – 3 ani) se asigură pregătirea generală, iar la treapta a doua (1-2 ani) se finalizează pregătirea specială şi profesională conform cerinţelor faţă de educatorii grădiniţelor şi īnvăţătorii claselor primare. Astfel, instruirea acestor cadre se efectuează īn 2-3 trepte: prima şi a doua – īn colegii pedagogice cu īnmīnarea diplomei de studii universitare de scurtă durată (incomplete), iar a treia – īn cadrul facultăţii de psihopedagogie pentru absolvenţii colegiilor pedagogice cu īnmīnarea diplomei de studii universitare de lungă durată.

După cum am menţionat anterior, cadrele didactice pentru ciclul secundar inferior (cl. V-IX) şi secundar superior (liceal, profesional) se pregătesc, de regulă, īn instituţiile de īnvăţămīnt superior. Reforma socială, economică şi pedagogică a impus o nouă atitudine faţă de procesul de pregătire a cadrelor didactice, o reorientare spre modelele şi tendinţele europene īn problema dată. De un real folos īn acest sens a fost şi elaborarea conceptului īnvăţămīntului universitar pedagogic, precum şi a unor prevederi referitor la această chestiune de mare importanţă, incluse īn proiectul de Lege a īnvăţămīntului. Ţinīnd cont de noua structură a sistemului de īnvăţămīnt din Moldova, s-a purces la organizarea īnvăţămīntului universitar pe trepte (cicluri). Aceasta permite pe de o parte, diferenţierea procesului şi a termenelor de instruire, iar pe de altă parte, integrarea colegiilor īn sistemul de īnvăţămīnt universitar, organizīnd 3 trepte (cicluri). La prima treaptă (cu termenul de studii de 2 ani) studenţii capătă o pregătire generală şi o iniţiere īn specialitate. La finele acesteia ei sīnt supuşi unei atestări īn urma căreia pot obţine dreptul de a-şi continua studiile la universitate. Cei atestaţi īşi continuă studiile īn treapta a doua (termenul de studii 2-3 ani), avīnd posibilitatea de a-şi preciza specializarea sau specialitatea suplimentară. Conţinutul instruirii la această treaptă e orientat spre pregătirea cadrelor didactice pentru īnvăţămīntul secundar inferior (cl. V-IX). La treapta a treia (avansată) cu termenul de studii de un an īşi continuă studiile 15-30% din absolvenţii treptei a doua. Conţinutul instruirii la această treaptă e orientat spre pregătirea profesorilor de liceu sau de colegii.

Evident, o astfel de restructurare īn ierarhia īnvăţămīntului universitar a impus modificări serioase īn structurarea conţinutului acestuia, noi orientări īn formarea cadrului didactic. Īn acest sens, principiul de bază al noii orientări se prevede a fi trecerea de la pregătirea īnvăţătorului specialist spre formarea personalităţii viitorului cadru didactic profesionist. Tocmai această nouă orientare (alături de alţi factori de ordin conceptual) a necesitat transformarea instituţiilor pedagogice de īnvăţămīnt superior īn universităţi pedagogice. Această schimbare poartă anvergura unei reforme, deoarece afectează īn esenţă structura şi conţinutul formării cadrelor didactice. (Apud V. Cojocaru, Reforma īnvăţămīntului).

Pentru un punct de vedere alternativ referitor la colegiile pedagogice vezi interviul cu directorul Colegiul Pedagogic din Chişinău, T. Arnaut.

2.2. Reforma īnvăţămīntului pedagogic universitar īn R. Moldova s-a declanşat cu provocări puternice dinspre social şi etno-cultural, aceste domenii fiind mai sensibile la mutaţiile de conştiinţe ce prefigurează dimensiunea umanului ca esenţă existenţială dar şi ca proiectare pentru o perspectivă rīvnită. Ideea incitantă de a realiza o reformă concomitentă, sincronizată ştiinţific şi managerial, īn toate sferele īnvăţămīntului, nu s-a materializat īn R. Moldova, ciclul universitar, centrat temeinic pe studiul ştiinţelor, dovedindu-se deosebit de refractar la imperativul de a readuce īn centrul educaţiei personalitatea celui educat/format. Astfel, ratarea şansei de a reconceptualiza temeinic īnvăţămīntul universitar a creat condiţii favorizante diversificării acestuia ca răspuns la provocările produse de diversificarea socială a populaţiei, şi s-a soldat cu oferirea de şanse pentru studiu mai multor categorii de tineri cetăţeni, īn funcţie de şcoala pe care au absolvit-o (şcoala generală, liceu, colegiu) şi de atitudinea faţă de sursa de finanţare a īnvăţămīntului (universităţi de stat cu grupe subvenţionate de la buget şi grupe cu taxe pentru studii, universităţi particulare). Nu s-a produs īnsă şi o schimbare de paradigmă a īnvăţămīntului universitar care să afecteze esenţial vechiul concept de formare a specialiştilor pentru economie, cultură, īnvăţămīnt etc., şi să readucă īn aule şi săli de cursuri conceptul libertăţii īn educaţie, responsabil de făurirea unei societăţi democratice, īn care absolventul facultăţii să construiască şi să se formeze, să fie sensibil la schimbările din alteritate, dar să şi producă schimbările sugerate de practica socială şi libertatea spiritului uman. Or, īnvăţămīntul universitar din R. Moldova mai continuă să producă specialişti care sīnt formaţi prin īnsuşirea valorilor ştiinţifice deja dobīndite, īn loc să formeze subiecţi ai actului intelectual care să producă noi valori prin capacitatea de a-şi dezvolta propriile achiziţii intelectuale īn condiţii noi de experienţă socio-culturală, profesională, cognitivă şi spirituală. (Apud Curriculumul psihopedagogic universitar de bază, pag. 5-18, cercetare sprijinită de Fundaţia Soeros Moldova)

Īntre timp, curricula universitare sīnt, īn mod fundamental, concentrate asupra studiului unor subiecte specifice, care vor fi mai tīrziu predate de viitorii profesori. O atenţie mai mică se acordă subiectelor psihopedagogice, astfel īncīt, studenţii nu reuşesc să obţină baze importante pentru viitoarea lor profesie. Psihopedagogia, ca ştiinţă despre natura şi structura activităţii umane, asigură dobīndirea abilităţilor profesionale şi a capacităţii de adaptare intelectuală şi emoţională la noi surse şi tipuri de informaţii profesionale Īn acest sens, studenţii universităţilor care formează cadre didactice ratează īnsăşi esenţa profesiei rīvnite, deoarece studiul ştiinţelor / artelor / tehnologiilor nu le oferă decīt cel mult jumătate din necesarul care să acopere standardul profesional al cadrului didactic. Cealaltă jumătate este acaparată de studiul obiectului şi / sau nevalorificată de ştiinţa şi practica īnvăţămīntului pedagogic universitar. Ea ar trebui să se constituie din studiul ştiinţelor educaţiei şi formarea competenţelor şi atitudinilor ce i-ar asigura o adaptare permanentă la schimbările continue din societate, īnvăţămīnt, predispus congenital să se manifeste ca subiect-obiect al culturii, comunicării şi propriei formări.

Curriculumul psihopedagogic universitar este preconizat pentru un domeniu distinct al formării profesionale – pregătirea cadrelor didactice pentru īnvăţămīntul preuniversitar, dar īşi extinde utilitatea şi īn celelalte universităţi, īn sfera tehnologiilor aplicate de universitări, aceştia īncadrīndu-se prin definiţie īn cohorta cadrelor didactice.

Īn primul caz CPPU este mijloc şi obiect de formare profesională; īn cazul al doilea – doar mijloc, adică este explorată cu deosebire componenta tehnologică. Actualmente, īnsă, īn ambele cazuri, CPPU este pe nedrept marginalizat, crezīndu-se, īn mod eronat, că doar cunoştinţele despre obiectul predat / studiat sīnt importante īn formarea specialiştilor şi neglijīndu-se, de fapt, realizările psihologiei şi ale pedagogiei – ştiinţe despre natura şi structura activităţii umane, inclusiv a comportamentului profesional, pentru care primează competenţele şi atitudinile īn raport cu cunoştinţele, īntīi de toate competenţele de adaptare intelectuală şi emoţională la surse şi tipuri noi de cunoştinţe īn domeniul profesional. Examinarea CPPU actual īn patru universităţi din R. Moldova –Universitatea Pedagogic㠓Ion Creang㔠din Chişinău, Universitatea de Stat din Moldova, Universitatea de Stat din Tiraspol (cu sediul la Chişinău), Universitatea de Stat din Bălţi, a realizat dezvăluiri cu privire la locul şi importanţa acordată ştiinţelor educaţiei īn planurile de īnvăţămīnt: din cele peste 5000 de ore (prelegeri, seminare, activităţi practice) doar circa 250 (400)* ore sunt destinate ştiinţelor educaţiei, respectiv 100 (150) ore pentru studiul psihologiei şi 150 (250)* ore pentru studiul pedagogiei. Celelalte ore, adică 95% (92%)*, sīnt destinate studiului disciplinelor “de specialitate” (ştiinţe, arte, tehnologii). Situaţia e mult mai gravă, de fapt, deoarece predare-studiul “specialităţilor” se desfăşoară independent de ştiinţele educaţiei, cunoaşterea cărora ar trebui să constituie unul din cele două principii de admitere īn activitatea didactică la facultate: principiul obiectului şi principiul comunicării acestui obiect către student, căci cunoaştere fără comunicare nu există, iar comunicarea īn domeniul cunoaşterii este reglementată de ştiinţele educaţiei.

Pentru a comunica un spor de credibilitate tezei enunţate vom prezenta mai jos rezultatele analizei planurilor de īnvăţămīnt ale universităţilor care pregătesc cadre didactice.

La Universitatea de Stat din Moldova, cele circa 5000 de ore destinate pregătirii profesionale şi speciale a viitorului profesor şcolar se distribuie īn felul următor: specialităţii i se acordă īn jur de 3300 de ore, ceea ce formează 66 la sută; disciplinelor generale – īn jur de 1400 ore, ceea ce ar constitui 30 la sută, īn timp ce psihologiei şi pedagogiei li se alocă din fondul total doar 214 ore, constituind o proporţie de 4 la sută.

Figura 1 reprezintă destul de clar situaţia privind distribuirea fondului de timp alocat pentru formarea cadrelor didactice īn USM, pe cele trei direcţii: formarea generală (filozofie, etică, politologie etc.), formarea profesională (pedagogie, psihologie şi alte ştiinţe ale educaţiei) şi formarea specială (istorie contemporană, istoriografia etc.).

Figura 1. Distribuirea fondului de ore alocat pentru formarea cadrului didactic īn USM īn anul universitar 1998/1999, facultatea de istorie

O situaţie diferită semnalăm īn cazul cīnd analizăm planul de īnvăţămīnt la specialitatea pedagogie din cadrul facultăţii de filozofie şi psihologie a Universităţii de Stat din Moldova. Absolvenţii acestei specializări vor fi mandataţi prin diploma pe care o vor primi la sfīrşitul studiilor să fie profesori de pedagogie. Dat fiind acest lucru, conceptorii planului de īnvăţămīnt au trebuit să acorde un plus de atenţie psihologiei, pedagogiei şi altor ştiinţe ale educaţiei. Figura 2 ne poate convinge că planul de īnvăţămīnt analizat are o certă orientare spre formarea psihopedagogică autentică şi consistentă.

Figura 2. Distribuirea fondului de ore alocat pentru formarea iniţială a cadrului didactic īn Universitatea de Stat din Moldova īn anul universitar 1998/1999, specializarea “pedagogie”

Deşi Universitatea Pedagogică de Stat “I. Creang㔠din Chişinău chiar prin denumire este destinată să formeze cadre didactice pentru īnvăţămīntul preuniversitar situaţia privind distribuirea orelor īntre cele trei componente ale formării cadrului didactic – general, profesional şi de specialitate, se deosebeşte puţin de starea de lucruri din alte universităţi. Īn figura 3 este prezentată situaţia la aproape toate specializările.

Figura 3. Distribuirea fondului de ore alocat pentru formarea cadrului didactic īn Universitatea de Stat “Ion Creang㔠din Chişinău īn anul universitar 1998/1999 la facultatea de filologie, specializarea “Limba şi literatura romānă”

Chiar la o analiză de suprafaţă a acestei figuri observăm faptul că alocările de timp academic pentru ciclul psihopedagogic sīnt destul de modeste şi contrastează puternic cu alocările din componenta pregătirii de specialitate şi de cultură generală.

Studenţii de la dubla specializare “Istorie şi pedagogie” īnvaţă după un plan potrivit căruia fondul de ore se īmparte īntre compartimentele: discipline generale, discipline psihopedagogice şi discipline istorice. Astfel, disciplinele generale li se acordă 729 ore (15%), disciplinelor psihopedagogice li se acordă 1361 ore (28%) şi disciplinelor istorice 2795 ore (57%). Plus la aceasta, 300 de ore sīnt oferite cursurilor opţionale, 240 fiind de asemenea, la specialitate (vezi Fig. 4).

Figura 4. Distribuirea fondului de ore alocat pentru formarea cadrului didactic īn Universitatea de Stat “ion Creang㔠din Chişinău īn anul universitar 1997/1998, specializarea “Istorie şi pedagogie”.

Dovadă a faptului că planurile de īnvăţămīnt ale universităţilor ce pregătesc cadre didactice nu diferă esenţial o constituie şi analiza planurilor de īnvăţămīnt, din ultimii 4 ani, ale Universităţii de Stat din Tiraspol (cu sediul la Chişinău).

Situaţia este puţin diferită la specializarea Īnvăţămīntul primar şi educaţie preşcolară unde formării psihopedagogice se acordă un spor de ore şi, prin urmare, de atenţie (vezi Fig. 5).

Figura 5. Distribuirea fondului de ore alocat pentru formarea cadrului didactic īn Universitatea de Stat din Tiraspol (cusediul la Chişinău) īn anul universitar 1998/1999, facultatea Pedagogie, specialitatea “Īnvăţămīnt primar şi educaţie preşcolară”

Nici Universitatea din Bălţi nu constituie o excepţie īn politica de stabilire a ponderii celor trei componente ale formării cadrului didactic despre care s-a vorbit mai sus.

Datele şi analizele ce s-au efectuat īn baza lor aduc un suport factologic solid tezei noastre potrivit căreia curriculumul psihopedagogic universitar este īn mod tranşant marginalizat.

Īn īnvăţămīntul pedagogic universitar, aşa cum am mai arătat, ştiinţele educaţiei constituie nucleul competenţei profesionale, căci la şcoală nu se predă limba, literatura, matematica, biologia, etc., etc., ci se formează personalitatea celui educat, adică o personalitate care să posede o īnţelegere pe potrivă a lumii exterioare (fizică, matematică, biologie etc.) şi a celei interioare (literatură, arte etc.), competenţe de comunicare (limbile), să realizeze comportamente adecvate valorilor proprii şi celor social-culturale, inclusiv din alteritate. Prin urmare şi pregătirea profesională a cadrelor didactice ar trebui să se conformeze rigorilor īnvăţămīntului preuniversitar, fapt care, deocamdată, nu se īntīmplă sau se realizează doar parţial şi nu totdeauna la eficienţă maximă.

Drept urmare a acestei situaţii, evaluarea competenţelor profesionale ale studenţilor, pe parcursul anilor de studii, precum şi evaluarea la examenele de obţinere a licenţei se efectuează de asemenea separat, astfel īncīt o pregătire satisfăcătoare la materiile nepedagogice nu este sprijinită de competenţele pedagogice adecvate, iar conţinuturile ştiinţelor educaţiei nu se integrează conceptual şi metodologic cu cele ale ştiinţelor nepedagogice (“de specialitate”).

Un alt aspect al problemei, care s-a făcut văzut īn procesul evaluării CPPU, este că cercetarea īn cadrul catedrelor a problemelor de teorie şi practică educaţională universitară este minimă ca volum şi valoare, nu acoperă necesitatea de dezvoltare a īnvăţămīntului pedagogic universitar, din cauza suprasolicitării universitarilor cu ore de curs şi a salarizării proaste. Aceleaşi cauze provoacă de cele mai multe ori şi slaba receptivitate a cadrelor de universitari la inovaţiile din īnvăţămīntul preuniversitar, care, trebuie să recunoaştem, īn R. Moldova a īnregistrat īn ultimii ani anumite succese la capitolele conceptualizare, construcţie, dezvoltare şi evaluare cuirriculară. S-a creat astfel o situaţie nedorită cīnd formarea formatorilor īn īnvăţămīntul pedagogic universitar se desfăşoară aproape izolat de procesul de renovare conceptuală şi curriculară din īnvăţămīntul preuniversitar – domeniu pentru care sīnt pregătite cadrele didactice īn īnvăţămīntul pedagogic universitar. Mai mult chiar, elaborările pentru īnvăţămīntul preuniversitar (concepţie, curricula disciplinare, programe şi manuale şcolare etc.) nu īntotdeauna sīnt cunoscute şi aplicate oportun īn īnvăţămīntul pedagogic universitar sau sīnt aplicate cu īntīrziere, aşa īncīt absolvenţii universităţilor, pentru a se īncadra eficient īn activitatea educaţională īn īnvăţămīntul preuniversitar, trebuie să urmeze cursuri de reciclare profesională chiar din start.

Aşadar, evaluarea curriculumului psihopedagogic universitar īn vigoare conturează o problemă de importanţă naţională, pe care am putea s-o formulăm īn felul următor:

inovaţiile cu caracter conceptual şi curricular īn īnvăţămīntul preuniversitar nu-şi găsesc, deocamdată, deschidere – datorită unor cauze diverse – către formatorii formatorilor deoarece n-a fost elaborat şi un curriculum de bază pentru īnvăţămīntul pedagogic universitar, fapt care creează un blocaj puternic, la scară naţională, īn dezvoltarea īnvăţămīntului din R. Moldova.

2. 3. Condiţiile de īnscriere la instituţiile de pregătire a profesorilor. Admiterea la colegiile pedagogice se efectuează īn baza atestatului de absolvire a nouă clase (īnvăţămīntul obligatoriu) şi a examenelor la disciplinele de bază: limba romānă şi matematica. La facultăţile cu profil pedagogic se admit absolvenţii şcolilor medii de cultură generală care se mai păstrează pīnă īn anul 2005 şi deţinătorii diplomelor de bacalaureat (absolvenţi ai liceelor). Probele de concurs pentru primii sīnt două de profil şi a treia la limba şi literatura romānă (test scris pentru absolvenţii şcolilor cu predare īn limba romānă şi oral pentru absolvenţii şcolilor alolingve). Bacalaureaţii şi absolvenţii colegiilor de profil susţin doar proba de profil. Vīrsta minimă de admitere la colegii este 15-16 ani, la facultate 17-18 ani, vīrsta maximă de admitere - 35 ani. Există tendinţa de susţinere īn scris a tuturor probelor de admitere, aceasta pentru a asigura o doză maximă de obiectivitate īn aprecierea competenţelor viitorilor studenţi. La unele instituţii bacalaureaţii sīnt admişi doar īn baza mediei de bacalaureat. Īn ultimii ani a scăzut simţitor numărul candidaţilor la facultăţile cu profil pedagogic, aceasta īn principal din cauza remunerării insuficiente şi a statutului neprioritar al cadrelor didactice.

2.4. Durata studiilor depinde de tipul instituţiei absolvite anterior. Bacalaureaţii din licee-4 ani, absolvenţii şcolii medii de cultură generală-5 ani. Anul academic se constituie din două semestre, fiecare īncheindu-se cu o sesiune de evaluare, care include un număr diferenţiat de colocvii şi examene, īn funcţie de facultate (īn medie se susţin 5-6 colocvii, care se apreciază cu calificativul “admis/respins” şi 3-4 examene cu note de la 1 la 10). La finele fiecărui an de studii se susţine o teză anuală pe o temă aleasă de student, după o susţinere publică, se apreciază cu notă. Īn mod obligatoriu la fiecare instituţie 50% din probele de evaluare sumativă trebuie să fie īn scris.

Planul de studii se constituie din discipline de bază, procentul variind de la o instituţie la alta, īntre 60%-80%. Numărul cursurilor flexibile, opţionale, propuse de catedrele de profil de la specialitatea respectivă, īncepīnd cu anul doi de studii, variază, ele cuprinzīnd 20-40 % din volumul total de ore. Posibilitatea de alegere nu există la toate instituţiile, din păcate, deşi īn planul de īnvăţămīnt ele se numesc opţionale, studentul este obligat să frecventeze cursurile propuse de catedra de profil.

Durata practicii pedagogice diferă de la o instituţie la alta, constituind de la 170 la 200 de ore din timpul īntreg de studii; tipurile de practică pedagogică fiind pasivă sau de instruire (observări, asistenţă la lecţii) şi activă (predarea propriu-zisă). Locul practicii pedagogice sīnt instituţiile preuniversitare, de la grădiniţă la liceu īn funcţie de profilul respectiv, supravegherea este asigurată de un profesor universitar numit conducătorul practicii (de la o catedră de profil) şi de 2 metodişti (cadre universitare de la catedra de psihologie şi pedagogie). Practica īn afara şcolii este efectuată de studenţii de la anumite facultăţi şi vizează doar pregătirea de specialitate (de exemplu, filologii au practică folclorică şi dialectologică, iar geografii şi biologii – practică pe teren).

Pentru detalii vezi interviurile cu rectorul universităţii de stat din Bălţi N Filip şi decanii de la aceiaşi universitate: L. Stupacenco şi V. Cabac.

2.5.Condiţii de absolvire a instituţiilor superioare cu profil pedagogic pot fi rezumate la următoarele: susţinerea examenului de stat la disciplina de bază din planul de īnvăţămīnt şi a tezei de licenţă. Studenţii care au nota medie mai jos de 7,0 (punctajul de apreciere cu 10) susţin doar examene oral. Calificarea obţinută după absolvirea facultăţii este de “licenţiat īn filologie” sau “licenţiat īn fizică”, ş.a.m.d. la universităţile de stat şi “profesor de biologie, chimie” la instituţiile pedagogice. Īn ambele cazuri majoritatea absolvenţilor sīnt orientaţi cu preponderenţă spre activitatea pedagogică. Calificativul “licenţiat” este introdus de doi ani, se īnregistrează mai multe modalităţi la acest capitol (de exemplu: absolvenţii facultăţii de filologie, specialitatea “limba şi literatura romān㔠primesc calificativul “licenţiat īn filologie”, dar cei care au dublă specializare-limba romānă şi limba latină sau franceză, biologie şi chimie, fizică şi matematică-primesc calificativul “profesor de … (disciplina respectivă), deşi numărul de ore la disciplinele pedagogice este acelaşi.

Īn general, după absolvirea facultăţii studenţii nu mai īntreţin nici o relaţie cu universităţile absolvite, acestea nemaiurmărind soarta studenţilor instruiţi; certificatul de studii (diploma) se eliberează imediat după īncheierea ultimului an de studii şi după susţinerea probelor de evaluare finală. Instituţiile de īnvăţămīnt superior nu pot să ofere nici o informaţie statistică vizavi de repartizarea şi funcţionarea absolvenţilor la locul de muncă.

3. 1. Perfecţionarea şi recalificarea se realizează, de regulă, la instituţiile de īnvăţămīnt superior sau īn alte instituţii, acreditate de MEŞ, sistem organizat şi coordonat īn īntregime de ministerul respectiv. Perfecţionarea cadrelor didactice este obligatorie şi se realizează o dată la 5 ani , avīndu-se drept obiectiv racordarea permanentă a nivelului de calificare la renovarea conceptuală metodologică, curriculară şi tehnologică a īnvăţămīntului, īn funcţie de cerinţele sistemului, cīt şi de opţiunile individuale. (apud art.54 LĪ).

Conform Legii īnvăţămīntului, art.54., perfecţionarea şi recalificarea tuturor cadrelor didactice şi a personalului de conducere se realizează, de regulă, la facultăţile instituţiilor de īnvăţămīnt superior sau īn alte instituţii acreditate de MEŞ. Acestea sīnt:

Din păcate, nu am reuşit să obţinem informaţie relevantă şi anumite rapoarte de activitate de la mai multe instituţii, aceasta mai mult din cauză că a apărut concurenţă īn domeniul formării cadrelor didactice, fapt destul de evident şi neacceptat de unii funcţionari care reprezintă instituţiile īn cauză. Strategia actuală a MEŞ este de a extinde aria de perfecţionare la mai multe instituţii, de a demonopoliza rolul instituţiilor subordonate direct MEŞ, deoarece, din păcate, anume la aceste instituţii, perfecţionarea profesorilor continuă să fie afectată de metodologii moştenite de trecut. Curriculum-urile īn uz rămīn extrem de concentrate asupra conţinuturilor disciplinei şi se acordă puţină atenţie subiectelor ce ţin de predare – īnvăţare - evaluare. Īn mod similar, şi cursurile de pedagogie şi psihologie sunt īn mare măsură teoretice şi nu valorifică cunoştinţe, abilităţi practice, cum sunt organizarea şi gestionarea şi sălile de clasă, pedagogie diferenţiată, lucrul īn grupuri, comunicarea īn sală de clasă şi soluţionarea conflictelor. Ideea de a reforma şi a ajusta perfecţionarea profesorilor īn mod corespunzător pentru a contribui īn mod substanţial la īmbunătăţirea calităţii īnvăţămīntului este aproape unanim recunoscută de persoanele de decizie īn domeniu. Odată cu apariţia unor oferte incitante, originale şi utile din partea unor ONG , de exemplu Centru Educaţional Pro Didactica (creat şi sprijinit de Fundaţia Soros), prin training-uri pe module, stagieri pentru managerii şcolari şi profesorii din licee şi colegii de la disciplinele umanistice şi exacte, Programul Pas cu Pas al Fundaţiei Soros pentru educatorii de la grădiniţe şi pentru īnvăţătorii claselor primare, Programul Peti al UNICEF pentru educatori - a apărut un interes sporit şi atitudine benevolă pentru dezvoltarea profesională continuă. Īn ultimii 2 ani numărul de profesori perfecţionat de aceste instituţii este cu mult mai mare decīt al celor de la instituţiilor sprijinite total şi coordonate direct de MEŞ. Profesorii au posibilitatea să aleagă, să opteze pentru un modul sau altul şi bineīnţeles că stilul democratic de perfecţionare al celor 3 organizaţii, tematica subiectelor abordate care răspunde unor necesităţi imediate se impune īn faţa profesorilor ca o experienţă avansată şi foarte solicitată. Mii de cadre didactice īncepīnd de la nivelul preşcolar şi terminīnd cu cel universitar trec anual prin cursurile ONG care sīnt un suflu proaspăt şi o revigorare totală a sistemului de perfecţionare a cadrelor didactice. Toate aceste instituţii realizează formarea continuă a cadrelor didactice īn strīnsă legătură cu formarea iniţială, de aici şi apariţia unor oferte de cursuri nu doar pentru profesorii preuniversitari, ci şi pentru universitari şi pentru studenţi. Or, īn mod tradiţional relaţiile de colaborare şi completare reciprocă īntre instituţiile care fac formare īniţială şi continuă au fost mai mult formale şui doar declarate ca necesitate sau intenţie.

3. 2. Evaluarea calitativă /Acreditarea instituţiilor de īnvăţămīnt se face īn baza legii nr. 328-XIV din 24 martie 1999 pentru modificarea şi completarea Legii īnvăţămīntului şi a Legii cu privire la evaluarea şi acreditarea instituţiilor din Republica Moldova, conform căreia a fost lichidată o situaţie ambiguă cīnd unul şi acelaşi organ al administraţiei publice centrale, Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei, prin o subdiviziune a sa, Departamentul de evaluare şi acreditare, trebuia, pe de o parte, să asigure instituirea şi dotarea instituţiilor, iar pe de altă parte, să le evalueze şi acrediteze. Numita lege a decis crearea unui organ nou, independent, Consiliul Naţional de Evaluare Academică şi Acreditare-instituit pe līngă Guvern care este responsabil de procedura evaluării şi acreditării. Condiţiile pentru acreditare sīnt stipulate īn articolul 37 al LĪ:

Instituţiile de īnvăţămīnt de stat şi particular se supun īn mod obligatoriu acreditării. Procesul de acreditare cuprinde două etape:

    1. autorizarea de īncredere (licenţierea), prin care se acordă dreptul de organizare şi funcţionare provizorie;
    2. acreditarea, prin care se acordă toate drepturile prevăzute de prezenta lege.

Acreditarea se solicită după eliberarea autorizaţiei de īncredere: pentru grădiniţe şi şcoli primare-după cel mult 4 ani, iar pentru instituţiile de īnvăţămīnt preuniversitar şi superior-după primul examen de absolvire a nivelului respectiv.

Criteriile de bază pentru acreditarea instituţiilor de īnvăţămīnt particular vizează cadrele didactice, conţinutul didactic, baza tehnico-materială şi activitatea economico-financiară.

Pentru obţinerea acreditării, instituţia: va dispune de cel puţin 60% din cadrele didactice, īncadrate cu norma de bază īn unitatea respectivă; va avea baza tehnico-materială care să corespundă standardelor educaţionale de stat; va utiliza, īn perioada funcţionării provizorii, cel puţin 25% din venituri pentru investiţii īn baza tehnico-materială proprie. Atitudinea generală faţă de procesul de acreditare a instituţiilor este pozitivă, se observă tendinţa de evidenţiere a calităţii educaţiei sub toate aspectele şi a stimulării rezultatelor muncii.

3. 3. Cercetările ştiinţifice din domeniul educaţional şi īn mod expres cele care vizează formarea cadrelor didactice din punct de vedere cantitativ sīnt īn continuă scădere. Aceasta īn principal din cauza că, finanţarea cercetărilor ştiinţifice īn ultimii 10 ani a fost īn continuă scădere. Unii analişti politici mai radicali afirmă că e chiar pe cale de dispariţie. Īn ultimii 5 ani, din cauza proastei remunerări din activitatea ştiinţifică au plecat circa 2 mii de angajaţi. Angajarea tinerilor īn procesul de cercetare s-a redus mult. Admiterea la doctorat s-a redus īn ultimii ani de 2 ori. . Conform datelor oferite de ministerul Īnvăţămīntului, din suma de două milioane de lei moldoveneşti (circa 168.000 USD) planificaţi pentru cercetări īn domeniul educaţiei, practic nu a fost alocat nimic.

Toate instituţiile de stat care se ocupă de formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice au planificate īn mod obligatoriu teme de cercetare şi persoane care au ca prioritate cercetarea ştiinţifică sau care au o parte din norma didactică destinată cercetării. Īn baza cercetărilor īntreprinse se renovează cursurile, se aplică noi modele de instruire, se propagă experienţe educaţionale, inclusiv prin diverse publicaţii.

Profesorii şcolari sīnt īncadraţi īn procesul de cercetare īn primul rīnd prin tezele de grad (īn mod obligatoriu pentru gradul 1 şi 2) pe care le scriu. Īncepīnd cu anul acesta fiecare profesor care doreşte să obţină gradul 1 şi 2 face o cercetare pedagogică sub īndrumarea unui consultant (gr. 1) şi a unui coordonator ştiinţific (grad superior). Īn ultimul timp profesorii au posibilitatea să publice rezultatele experienţei lor şi a investigaţiilor metodice prin participarea la Concursurile de materiale didactice organizate de Centrul Educaţional Pro Didactica. Din 1996 pīnă īn prezent au apărut cīteva zeci de culegeri metodice care includ de la seturi de proiecte didactice pīnă la monografii asupra unei probleme educaţionale. Apărute īntr-un tiraj de 3 –5 mii de exemplare şi distribuite gratis īn toate bibliotecile şcolare, graţie sprijinului financiar al Fundaţiei Soros, aceste cărţi au un rol deosebit de mare īn dezvoltarea profesională a cadrelor didactice. Sub aceeaşi egidă a Fundaţiei Soros apare de un an de zile Revista de teorie şi practică educaţională Didactica Pro care propagă experienţele avansate şi investigaţiile profesorilor la rubricile: Ex cathedra, Docendo discimus, Exercitio ergo sum. Un fapt īmbucurător al ultimilor 5 ani, de cīnd a īnceput Proiectul Băncii Mondiale pentru Īnvăţămīnt īn Moldova, este implicarea masivă a cadrelor didactice din īnvăţămăntul primar şi secundar la alcătuirea manualelor şi a ghidurilor metodice. Practic fiecare al doilea autor de manuale şcolare este cadru didactic. Īn aprilie 2000 Fundaţia Soros Moldova şi Centrul Euro-Atlantic din Moldova au creat Institutul de Politici Publice, care are o secţiune pentru Politici Educaţionale, coordonată de ex-ministrul īnvăţămīntului Anatol Gremalschi (unul dintre cei intervievaţi). Acest institut angajează grupuri de cercetători pentru a investiga următoarele aspecte interesante:

Sperăm că rezultatele acestor cercetări vor influenţa pozitiv dezvoltarea sistemului educaţional naţional.

Pregătirea profesorilor este īn strīnsă legătură cu dezvoltarea şcolii, cadrele didactice fiind factorul care impulsionează īn mod decisiv evoluţia şcolii ca instituţie. Rolul instituţiilor de pregătire a profesorilor īn dezvoltarea şcolii la nivel naţional, regional şi instituţional este mai mult indirect. Majoritatea instituţiilor implicate īn pregătirea profesorilor (in servise) au şcoli - pilot sau un anumit număr de profesori experimentatori din diverse şcoli care aplică şi demonstrează eficienţa a diferite modele educaţionale, inclusiv a noilor tehnologii didactice.

    1. Īn afară de problemele enunţate anterior , le cităm pe cele care au fost semnalate īn Planul Naţional de dezvoltare a īnvăţămīntului pentru anii 1995-2005 şi anume pe cele macro cauzate de perioada de tranziţie la o societate democratică:

    1. lipsa unei coerenţe a politicii vizionare de dezvoltare a īnvăţămīntului īn Moldova
    2. indiferenţa societăţii faţă de problemele īnvăţămīntului,
    3. lipsa mecanismelor de coordonare a reformei īnvăţămīntului cu transformările din celelalte domenii sociale
    4. inexistenţa unui raport analitic de ansamblu şi complex privind problemele şi perspectivele dezvoltării īnvăţămīntului,
    5. menţinerea regimului administrativ de gestionare a īnvăţămīntului,
    6. reducerea resurselor financiare alocate de stat pentru īnvăţămīnt,
    7. lipsa infrastructurii industriei educaţionale,
    8. extinderea decalajulului dinte īnvăţămīntul general şi cel profesional,
    9. neimplicarea deplină īn reforma īnvăţămīntului a sindicatelor, părinţilor, comunităţilor locale, a agenţilor economici, a elevilor şi studenţilor, a societăţilor culturale, a uniunilor de creaţie. (pag. 6)

5 . Necesităţi noi şi procedee de soluţionare a acestora

Īn Planul Naţional de dezvoltare a īnvăţămīntului au fost identificate următoarele strategii de dezvoltare a īnvăţămīntului pentru 1995-2005 :

  1. recunoaşterea capacităţii īnvăţămīntului de a se autodezvolta la nivel conceptual, ştiinţific, metodologic şi curricular, interzicīndu-se prin lege pressingul ideologic sau administrativ din partea organelor şi partidelor de guvernămīnt sau de opoziţie;
  2. elaborarea unei legislaţie adecvate īn domeniul īnvăţămīntului;
  3. umanizarea, diferenţierea şi individualizarea īnvăţămīntului;
  4. reorientarea spre īnvăţămīntul formativ;
  5. sincronizarea conţinuturilor educaţionale cu noile structuri ale īnvăţămīntului;
  6. pregătirea cadrelor didactice pentru şcolile de toate gradele la nivelul competenţelor mondiale;
  7. diversificarea tipurilor de şcoli īn īnvăţămīntul general şi profesional;
  8. acordarea de īnlesniri persoanelor care studiază/cercetează pentru accesul la valorile civilizaţiei occidentale şi mondiale;
  9. ataşarea R. Moldova la centrele şi sistemele informaţionale internaţionale;
  10. crearea cadrului juridic cu privire la activitatea şi proprietatea intelectuală;
  11. elaborarea unui sistem nou de perfecţionare, reciclare şi atestare a cadrelor didactice;
  12. dezvoltarea sistemului īnvăţămīntului complementar;
  13. reorganizarea sistemului de investigaţii psihopedagogice şi crearea unei secţii de pedagogie şi psihologie īn cadrul Academiei de Ştiinţe;
  14. deschiderea, la rang parlamentar şi guvernamental, a unor noi perspective de colaborare multilaterală cu alte state īn domeniul īn īnvăţămīntului şi ştiinţei şi integrarea sistemului de īnvăţămīnt naţional cu cel european;
  15. elaborarea standardelor educaţionale care să asigure convertibilitatea īnvăţămīntului naţional;
  16. crearea unui sistem managerial modern al īnvăţămīntului;
  17. organizarea serviciului de asistenţă psihologică īn şcoli;
  18. crearea unui sistem diversificat de finanţare a īnvăţămīntului, sporirea cotei de finanţare pīnă la 9,6% din P.I.B.;
  19. corelarea īnvăţămīntului cu alte sfere ale vieţii sociale;
  20. dezvoltarea īnvăţămīntului de alternativă şi a celui privat;
  21. crearea unui sistem autonom de evaluare şi acreditare a īnvăţămīntului;
  22. crearea unui sistem eficient de implementare a cercetărilor pedagogice;
  23. elaborarea şi aprobarea unor noi principii de evaluare şi remunerare a muncii cadrelor didactice de toate gradele, a cercetărilor ştiinţifici, plasīndu-i īn rīndul celor mai prestigioase categorii de salariaţi. (pag 9 -10).

Īn Raportul MEŞ pentru 1999 se semnalează că pentru īmbunătăţirea asigurării cu cadre didactice a unităţilor de īnvăţămānt este necesar sa se īntreprindă, in comun cu alte organe publice centrale şi locale, următoarele acţiuni urgente:

- Achitarea la timp si majorarea salariilor

- Asigurarea cu spaţiu locativ a tinerilor specialişti

- Acordarea unor facilităţi absolvenţilor de şcoli de cultură generală şi liceu din familii defavorizate si nevoiaşe de la sate pentru a urma studiile īn instituţiile de īnvăţămānt superior

- Instituirea unor burse si indemnizaţii pentru studenţii dotaţi din localităţile rurale

- Acordarea de credite bancare tinerilor familii de pedagogi pentru construcţia sau procurarea de locuinţe

- Asigurarea cadrelor didactice cu loturi de pămānt pentru construcţia de locuinţe individuale.

Pentru a asigura īncadrarea īn muncă a absolvenţilor instituţiilor de īnvăţămānt superior şi superior de scurtă durată ar fi binevenită stabilirea unui spor la salariul de funcţie īn mărime de 30% pentru absolvenţii de facultate, şi respectiv 25% pentru absolvenţii de colegiu pe o durată de 3 ani de la data absolvirii instituţiei de īnvăţămānt. Acest spor de salariu ar putea fi plătit din fondul pentru plata ajutorului de şomaj din teritoriu. Este necesar să se īntreprindă măsuri speciale pentru a stimula revenirea īn ţară a tinerilor specialişti, trimişi la studii in Romānia, Bulgaria, Turcia, Ucraina īn baza acordurilor de colaborare.

Vice-ministrul Educaţiei şi Ştiinţei este de părerea că īntreg sistemul de formare iniţială şi de formare continuă a cadrelor didactice trebuie schimbat, deoarece nu corespunde atīt cerinţelor de dezvoltare a īnvăţămīntului cīt şi a economiei de piaţă, nu corespunde cerinţelor reformei din alte sectoare ale īnvăţāmīntului – de la cel preşcolar la cel superior, nu corespunde, īn ultimă instanţă, cerinţelor cadrelor didactice. Mecanismul de perfecţionare este īnvechit, foarte centralizat, este impus īn mod autoritar profesorilor. Ministerul planifică cīte cadre trebuie să treacă anual prin procesul de perfecţionare. Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei care este subordonat direct Ministerului execută planul acestuia, de fapt şi celelalte instituţii tot sīnt acreditate de comisia MEŞ, dar au autonomie mai mare īn activitate. (vezi interviul)

Una dintre necesităţile de perfecţionare a īnvăţămīntului superior a fost introducerea sistemului de credite transferabile de studii, care oferă studentului, pe de o parte o mai mare libertate academică, iar pe de alta, īi cere o mai mare responsabilitate. Acest obiectiv are menirea de a sincroniza actele de studii oferite īn ţara noastră cu cele din Occident. Īn 1998 la Universitatea de Stat din Moldova s-a creat un grup de lucru confirmat de senatul USM şi recunoscut oficial prin ordin ministerial, care elaborează sistemul de credite pentru toate disciplinele universităţii sīnt regīndite şi evaluate toate programele de studii. Experţii īn domeniu recunosc accentul pe care īl pune acest sistem nou pe munca independentă a studentului şi pe rezultatul muncii.

Eventualele scenarii de dezvoltare a sistemului de formare iniţială şi continuă a cadrelor didactice īn Moldova se vor baza īn mod principial pe orientările strategice īn politica de cadre determinate de Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei care includ:

- stabilirea noilor normative pentru norma didactică;

- revizuirea listei statelor-tip pentru toate tipurile instituţiilor de īnvăţămānt;

- perfecţionarea sistemului de atestare a cadrelor didactice;

- pregătirea iniţială şi formarea continuă a cadrelor didactice pentru activitate īn localităţile rurale cu un efectiv redus de elevi;

- perfecţionarea cadrelor didactice din īnvăţămāntul secundar-profesional care nu au pregătire pedagogica;

- perfecţionarea mecanismului de plasare īn cāmpul muncii a tinerilor specialişti.

    1. Idei pentru un scenariu de perspectivă şi de perfecţionare a sistemului de formare a cadrelor didactice

Experienţa Centrului Educaţional Pro Didactica contribuie la constituirea unui scenariu realist, original şi util de perfecţionare a cadrelor didactice. Conform Regulamentului Cursurilor, specificul şi originalitatea cursurilor de dezvoltare profesională contribuie la dezvoltarea unei societăţi democratice pentru că acestea:

Printre formele variate de organizare a cursurilor de dezvoltare profesională ar trebui să prevaleze modalităţile interactive, inclusiv training-urile, workshop-urile (atelierele), care actualizează şi valorifică experienţa profesorilor şi formează noi abilităţi de predare.

Trebuie să menţionăm că pe parcursul ultimilor zece ani s-a realizat mult īn ceea ce priveşte aspectele teoretice ale reformei educaţionale; experienţa avansată a altor ţări a contribuit considerabil la extinderea perspectivelor şi a opiniilor, ajutīndu-ne să ne evaluăm educaţia naţională mai ales prin compararea ei cu sistemele educaţionale de peste hotare. Īn acelaşi timp, există cīteva instituţii, unde se aplică modele reuşite de implementare a reformei educaţionale (Centrul Educaţional Pro Didactica, Centrul Educaţional „Pas cu Pas”, Programul „Peti” al UNICEF etc.), care demonstrează că, īn pofida unor dificultăţi, Moldova are şanse reale de a construi un sistem educaţional eficient, adecvat unei societăţi democratice şi deschise.

Īn concluzie la cele expuse anterior referitor la formarea iniţială a cadrelor, putem afirma că Republica Moldova este pe calea de a-şi reconstrui propriul sistem care va include: pe de o parte “necesitatea de a dezvolta structuri flexibile de formare a cadrelor didactice, capabile să se schimbe rapid conform modificărilor din īnvăţămīntul preuniversitar pe care īl deservesc”, iar pe de altă parte “un echilibru īntre formarea de specialitate (cunoaşterea disciplinelor de predare) şi formarea profesională propriu-zisă (psihopedagogică)” (CPPU, pag. 47). Noul Curriculum psihopedagogic universitar de bază ne oferă idei teoretice şi practice pertinente pentru restructurarea sistemului de perfecţionare a cadrelor didactice precum şi pentru dezvoltările profesionale oportune īn domeniul īnvăţămīntului preuniversitar.

Lista persoanelor de decizie care au fost intervievate:

    1. Dr. Gheorghe Duca – şeful Comisiei Parlamentare pentru Ştiinţă, Cultură, şi Īnvăţămīnt
    2. Dumitru Ivanov – liderul sindicatelor din Īnvăţămīnt
    3. Dr. Nicolae Bucun – prim-viceministru al MEŞ
    4. Dr. Nicolae Filip - rectorul Universităţii de Stat din Bălţi
    5. Dr. Anatol Gremalschi – ex.ministru MEŞ, coordonatorul programului de politica educationala la Institutului de Politici Publice
    6. Dr. Tudor Arnăut, directorul Colegiului Pedagogic “A. Mateevici” din Chişinău
    7. Dr. Valeriu Cabac, profesor universitar, decanul Facultăţii Informatică şi Electronică, membru al Comisiei de evaluare a Ministerului Educaţiei şi Ştiinţei
    8. Lidia Stupacenco, decanul Facultăţii Pedagogie şi Psihologie, Universitatea de Stat din Bălţi

Bibliografie

    1. Cojocaru V. Gh., Reforma īnvăţămīntului , Chişinău “Ştiinţa” 1995;
    2. Crişan Al., Guţu Vl., Proiectarea Curriculum-ului de bază. Chid metodologic, Ed. “Tipcim”, Cimişlia, 1997;
    3. Bucun N. Bazele ştiinţifice ale dezvoltării īnvăţămīntului īn R. Moldova. Editura Prometeu, Chişinău, 1994
    4. Facultatea de perfecţionare a cadrelor didactice şi celor cu funcţii de conducere şi control, Universitatea Pedagogică de Stat “Ion Creangă”, Chişinău, 2000;
    5. Legea īnvăţămīntului Nr 547 din 21.07.1995
    6. Legea privind statutul personalului didactic Proiect, “Făclia” din 05.12.1998, pag. 6-7.
    7. Negură I., Papuc L., Păslaru Vl. Curriculum psihopedagogic universitar de bază, Fundaţia Soros-Moldova, Chişinău, 2000.
    8. Programul Naţional de dezvoltare a īnvăţămīntului īn Republica Moldova 1995-2005 (Compendiu), Ministerul Īnvăţămīntului, Institutul de Ştiinţe Pedagogice şi Psihologice, Chişinău, 1995;
    9. Raport de Evaluare. Proiectul Īnvăţămīntului General, Document al Băncii Mondiale; Raport N 15967 MD din 21.04.1997;
    10. Regulament de atestare a cadrelor didactice şi manageriale, “Făclia” din 16.02.2000, pag. 4-5.
    11. Scurt raport de activitate īn 1999 şi orientări prioritare pentru 2000, Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei al Republicii Moldova;
    12. Situaţia social-economică a Republicii Moldova īn anul 1999, Departamentul Analize Statistice şi Sociologice al Republicii Moldova, Chişinău, 2000;

Anexa 1

Învăţămîntul preşcolar

Pe parcursul ultimilor ani sistemul educaţional preşcolar a fost supus unor modificări: s-a revăzut structura şi programul de activitate al instituţiilor preşcolare, se implementează noi conţinuturi şi tehnologii educaţionale.

Reţeaua instituţiilor preşcolare din republică este caracterizată de următoarele date:

 

Indici

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

*Numărul instituţiilor

preşcolare permanente

Īn ele:

*locuri, mii

*copii, mii

*cadre didactice, mii

*Gradul de cuprindere a copiilor in grădiniţe (% din numărul copiilor de 1-6 ani

*Revin copii la 100 locuitori

*Revin copii la un cadru didactic

1877

 

217

202300

22

 

 

51

93

9

1774

 

206

182500

20

 

 

46

89

9

1668

 

194

161200

18

 

 

45

83

9

1581

 

183

147300

16

 

 

43

80

9

1480

 

177

139100

14

 

 

43

79

10

1397

 

170

131473

13

 

 

45

78

10

1390

 

167

126008

12

 

 

3

75

10

1192

 

164

103135

11

 

 

38

63

9

Anexa 2

Colegiile din ramura īnvăţămīntului la īnceputul anului de īnvăţămīnt 1999-2000

Denumirea instituţiilor de īnvăţămīnt

Forma de proprietate

Numărul de studenţi

Personal didactic (titulari)

total

din care īn baza contractelor

total

din care cu studii superioare

1. Colegiul pedagogic "Vasile Lupu" din Orhei

publică

382

43

59

58

2. Colegiul pedagogic “Alexandru cel Bun” din Călăraşi

publică

451

117

64

64

3. Colegiul pedagogic "G. Asachi" din Lipcani

publică

431

117

57

55

4. Colegiul pedagogic "Mihai Eminescu" din Soroca

publică

503

120

85

83

5. Colegiul de pedagogie şi arte “Iulia Haşdeu” din Cahul

publică

420

31

60

57

6. Colegiul pedagogic “A. Mateevici” din Chişinău

publică

556

32

80

80

7. Colegiul pedagogic “Sfinţii Chiril şi Mefodiu” din Taraclia

publică

221

-

34

27

8. Colegiul pedagogic "M. Ciachir" din Comrat

publică

242

1

26

22

9. Colegiul pedagogic “Ion Creang㔠din Bălţi

publică

237

9

25

25

10. Colegiul pedagogic evreiesc de fete din Chişinău

publică

10

-

   

 

Universităţile din ramura īnvăţămīntului la īnceputul anului de īnvăţămīnt 1999-2000

Denumirea instituţiilor de īnvăţămīnt

Forma de proprietate

Numărul de studenţi

Personal didactic (titulari)

total

din ei īn baza contractului

Total

din care

din numărul total cu titlu ştiinţific

 

doctori habilităţi īn ştiinţe

doctori īn ştiinţe

profesori universitar

conferenţiari

1. Universitatea de Stat din Moldova

publică

12022

6293

640

62

244

50

200

2. Universitatea Pedagogică de Stat “Ion Creangă”

publică

4968

1681

333

15

121

17

121

3. Universitatea de Stat din Cahul

publică

180

17

62

-

-

-

-

4. Universitatea de Stat din Comrat

publică

1870

832

111

2

12

2

7

5. Universitatea de Stat “A. Russo” din Bălţi

publică

5076

2822

288

4

99

4

61

6. Universitatea de Stat din Tiraspol

publică

3485

1384

161

5

52

6

43

Anexa 3

Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei

A fost fondat la 1 august 1999, prin Hotărīrea Guvernului R. Moldova nr. 683 din 23 iulie 1999, prin integrarea Institutului de Cercetări Pedagogice şi Psihologice şi a Institutului de Perfecţionare a Cadrelor Didactice.

Domenii-cheie:

Personalul angajat:

Vīrsta medie a angajaţilor: 41-42 de ani

Beneficiari: Personalul didactic din R. Moldova. Īn anii 1998-2000 un număr total de 7040 cadre didactice: educatori, īnvăţători, profesori din gimnazii şi colegii la majoritatea disciplinelor şcolare, manageri, inspectori şi metodişti, bibliotecari, conducători de cercuri de la clasele de creaţie au fost participanţi ai:

Obiective ale dezvoltării profesionale:

Stiluri de perfecţionare: democratice, dinamic schimbătoare, īn funcţie de situaţiile concrete şi de orientările generale din īnvăţămīnt: colaborare, parteneriat, co/relaţionare, pro / activitate, anticipare, disponibilizare, iniţiativă (cu mai puţin efect īn condiţii dependente de lipsă de finanţe).

Bugetul de stat: Suma: 1313,3 mii (2000) oferit de M.E.Ş. şi repartizat pe 3 domenii: perfecţionare, cercetare şi doctorantură.

Tentative de a obţine finanţe: cu mari riscuri, cu unele neclarităţi se īntreprind acţiuni de a ieşi din impas (oferire de servicii instituţiilor particulare, unor organizaţii cointeresate pe bază de contract).

Cercetarea pedagogică se desfăşoară calitativ īn baza planului şi īn baza unor proiecte de cercetare. Direcţii prioritare: fundamentarea ştiinţifică a politicii educaţionale a R. Moldova; elaborarea metodologică a implementării şi dezvoltării curricula, teoria managementului educaţional, metodologia educaţiei preşcolare etc.

Perspective investigaţionale:

Probleme ale dezvoltării profesionale:

  1. Cadrul masiv al schimbărilor care, inerent, generează situaţii de natură negativă;
  2. Statutul nesigur al unităţii care prestează o activitate de perfecţionare: caracterul postuniversitar al activităţii şi regulamentul universitar al instituţiei de īnvăţămīnt superior;
  3. Transformarea defectuoasă a iniţiativelor pozitive īn realizări active;
  4. Finanţarea sub nivel a acestei activităţi.

Perspectivele I.Ş.E.:

A deveni un Centru Republican de Standardizare teoretico-practică şi de evaluare (sumativă) a performanţelor personalului didactic.

 

Notă: Informaţia pe care o prezentăm vizează doar I.Ş.E.

Dezvoltarea profesională continuă (DPC) a profesorilor

 

Situaţia curentă

Probleme identificate

Idei şi planuri de schimbare

Instituţii care oferă cursuri de dezvoltare profesională continuă (DPC), cu informaţii specifice despre:

  • Structura de bază a instituţiilor specializate de stat (departamente pe subiecte sau altfel) şi organizarea DPC īn cadrul universităţilor
  • Organizarea unei DPC īn baza şcolii
  • Reglementarea altor organizaţii (ONG-uri) care doresc să ofere servicii de DPC (dacă există)

I.Ş.E.

 

 

 

  • Catedre (5) şi laboratoare de cercetare (6)
  • Parteneriatul cu universităţile īn cadrul formării continue
  • Īn şcoli (unităţi şcolare) se realizează stagii de dezvoltare la cerere

 

 

  • Insuficienţa informaţională īn domeniu;
  • Problema calităţii īn cazul distribuirii funcţiilor.

 

 

  • Reorganizarea structurilor;
  • Eficientizarea prin noi tehnologii şi un nou management;
  • Descentralizare;
  • Transmiterea responsabilităţilor şi īn teritoriu.

Administrarea şi finanţarea DPC, cu informaţii specifice privind:

  • Procentul de buget repartizat pentru DPC din bugetul de stat total alocat īnvăţămīntului
  • Cine coordonează aceste sume şi cum sīnt alocate acestea instituţiilor respective
  • Finanţarea locală publică a DPC
  • Alte posibilităţi de finanţare a DPC

 

 

2%

 

 

 

M.E.Ş.

factorii locali

 

 

Insuficient

 

 

 

Poate ar fi cazul unei autonomii financiare

 

Tipuri de curriculum īn funcţie de durată, centrare pe conţinut şi metode utilizate, cu informaţii detaliate privind:

  • Organizarea şi conţinutul cursurilor regulate şi obligatorii de reciclare a cadrelor
  • Oportunităţi pentru DPC īn domeniile īnvăţării prin cooperare şi dezvoltării şcolii

 

 

 

 

Programe-cadru constituite din module tematice cu accentul pe activităţile practice

 

 

 

 

  • schimbarea de mentalitate

 

 

 

 

 

Promovarea motivaţiei ca bază transformatoare

 

 

 

 

Elaborarea variantelor de programe şi oferirea posibilităţii de a alege

Influenţa DPC asupra carierei şi salariilor profesorilor, cu informaţii specifice privind:

  • Supravegherea şi ajutorul acordat profesorilor īncepători
  • Condiţii pentru reciclarea periodică (dacă există) şi legătura lor cu DPC

 

 

 

 

  • ajutor da

supraveghere – nu

  • condiţiile sīnt şubrede (finanţe)

 

 

 

 

  • nu există un mecanism de monitorizare

 

 

 

  • plasarea accentului pe monitorizare

Luarea deciziilor privind participanţii, timpul şi tipul de activităţi DPC, cu informaţii specifice privind:

  • Decizii despre participarea la cursurile periodice de reciclare a cadrelor
  • Luarea deciziilor la nivel de şcoală cu privire la DPC şi posibilităţi de a folosi fondurile bugetului public (de stat, local) destinat DPC īn corespundere cu deciziile luate īn cadrul şcolii

 

 

 

 

  • decizia este de competenţa factorilor locali

 

 

 

 

  • stagiile nu au devenit o necesitate la nivelul īn care cadrul didactic ar plăti pentru servicii

 

 

 

 

  • elaborarea unui mecanism de motivare care ar avantaja financiar instituţia

Oportunităţi deschise şi de alternativă pentru DPC, cu informaţii specifice privind:

  • Posibilităţi de a absolvi un curs de studii postuniversitare pentru profesori (cu obţinerea gradului academic)
  • Posibilităţi de īnvăţare la distanţă prin computer
  • Īnvăţarea experimentală şi posibilităţi de cercetare pentru profesori—grupuri de studii īn cadrul şcolii sau a unor asociaţii profesionale

 

 

 

 

  • sīnt organizate cursuri de pregătire īn vederea atestării

 

 

 

  • nu sīnt

 

  • este o perspectivă raţională

 

 

 

 

 

 

 

  • nu are stipulat acest lucru īn statut

 

 

 

 

 

 

 

  • lucrul īn colaborare este nou pentru profesori

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  • iniţierea şi generalizarea unei asemenea activităţi

Numărul profesorilor care participă la diferite cursuri/activităţi anuale de DPC cu informaţii specifice privind:

  • Procentul profesorilor care participă la cursurile de reciclare obligatorii

 

 

 

 

 

 

  • īn 2000 70%
 

Să venim cu o iniţiativă la M.E.Ş. să aloce banii pentru perfecţionarea institutului

Asigurarea calităţii DPC cu informaţii specifice privind:

  • Acreditarea instituţiilor şi cursurilor
  • Condiţii/cerinţe faţă de calificarea personalului angajat īn predarea cursurilor de DPC, dacă asemenea există
  • Implicarea organizaţiilor profesionale (ale profesorilor) īn procesul de asigurare a calităţii
  • Mecanisme de feedback (din partea participanţilor, şcolilor etc.)

 

 

 

 

 

  • competenţă profesională şi deschideri spre schimbare; concursul

 

 

 

 

 

 

 

  • asistarea poststagiu la orele practice

 

 

 

  • este o idee sănătoasă

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  • necesitatea monitorizării, nu verificării

 

 

 

 

 

 

 

  • vom gīndi ce putem face

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  • rapoarte adresate I.Ş.E.

 

Anexa 4

UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ “ION CREANGÔ DIN CHIŞINĂU

Pentru nivelul şcolar

Tipuri de instituţii (facultăţi) cu profil pedagogic

Pentru fiecare tip de instituţii

Statutul curent

Probleme şi necesităţi

Idei, mecanisme, acţiuni discutate (scenarii?)

Date descriptive pentru fiecare tip de instituţii

Fondat īn a. 1940

   

Numărul anual de absolvenţi ai facultăţilor cu profil pedagogic (pentru ultimul an)

752

   

Procentul de studenţi de la facultăţile cu profil pedagogic din numărul total de studenţi

100%

   

Numărul de persoane angajate īn pregătirea viitorilor profesori (plus procentul acestora din numărul total de profesori de la instituţiile superioare de īnvăţămīnt)

397 profesori

   

Structura (schema) de calificare a personalului angajat la instituţiile superioare de īnvăţămīnt

     

Calificarea necesară pentru personalul angajat īn pregătirea profesorilor

Studii superioare

Pentru catedre de pedagogie – experienţă (3 ani) de activitate pedagogică īn şcoală

   

Condiţii/Cerinţe

     

Condiţii pentru admiterea la facultăţile cu profil pedagogic (vīrsta candidaţilor, durata şi tipul pregătirii academice anterioare, examenele de admitere)

Studii medii sau: liceu -

examen de BAC;

colegiu - 2 examene de admitere/test

   

Condiţii de absolvire (elemente principale ale evaluării finale a studenţilor)

Examene de licenţă

(spec. I, spec. II, psihol. + ped.) +Teză de licenţă la spec.I)

   

Calificarea obţinută (īn limba maternă plus echivalentul internaţional)

Licenţiat īn filologie, istorie

   

Planul de studii

     

Durata prevăzută a studiilor (numărul semestrelor, durata semestrelor īn săptămīni academice şi săptămīni de evaluare)

5 ani (10 sem)

4 ani (bacalaureat)

5 zile (6 ore)

7 colocvii (4 examene)

   

Durata medie actuală a studiilor (aproximaţie bazată pe informaţia primită de la persoanele informatoare)

4 ani (īn bază de BAC)

5 ani (īn bază de şcoală medie)

   

Structura cursurilor

     

Procentul din timpul academic acordat disciplinilor de bază*

65%

   

Aranjamente (cursuri) flexibile (obligatorii, opţionale, pe moduluri). Descrieţi.

Cursuri obligatorii īn creştere (majoritatea 65%). Studentul alege cursuri opţionale 2 din 4, 3 din 6 etc. ale catedrelor de profil, īncepīnd cu anul II

   

Evaluarea studenţilor (descrieţi sistemul dominant de evaluare)

Atestarea din preajma sesiunii

+ colocvii

+ examene

+ teze de curs

(2-3)

   

Practica pedagogică

     

Ore, procentul din īntreg timpul de studii

180 ore pentru un studiu

   

Tipuri de practică pedagogică*

Practica pasiv㠖 2,3

Practica activ㠖 4,5

   

Locul practicii pedagogice (instituţii, acorduri cu instituţiile unde are loc practica)

Licee, şcoli medii, colegii.

   

Supravegherea practicii (descrieţi)

Conducătorul practicii la Universitate (secţia studii)

Conducătorul practicii (cadrul universitar, prof. de metodică)

Metodist de la Catedrele de profil sau din şcoală

Metodist (conducător) la pedagogie şi la psihologie (2 persoane diferite)

Profesor conducător

   

Autonomie/administraţie

     

Legislaţia instituţiilor superioare de īnvăţămīnt cu privire la administrare, relaţiile cu Ministerul Īnvăţămīntului, alte instituţii. Relaţiile facultăţilor cu profil pedagogic cu alte instituţii de īnvăţămīnt superior

Există o experienţă de colaborare cu instituţiile din Romānia (Iaşi, Braşov), dar fără Timişoara

implicarea ministrului

   

Mecanisme de asigurare a calităţii

     

Procedeie de acreditare a instituţiilor

Acreditarea instituţiilor de către M.E.Ş. Īn proces de desfăşurare

   

Procedeie de acreditare a programelor, cursurilor

Discuţii şi aprobări la Senat (Consilii ale facultăţilor)

   

Procedee de īnnoire a cursurilor

Revizuiri de programe la catedră, editarea programelor analitice

   

Procedee de evaluare a studenţilor sau colegilor

Testări, atestări, colocvii, examene, ex. de licenţă, teze de curs şi de licenţă

Concursuri susţinute o dată la 5 ani

   
       

 

* Categoriile cursurilor

Ştiinţe educaţionale (psihologie, pedagogie, sociologia īnvăţămīntului etc. (pentru tabelul respectiv, calculaţi īmpreună, dar şi separat date pentru istoria pedagogiei şi toate celelalte discipline menţionate mai sus)

Studii didactice sau metodologice

Practica pedagogică

Studii academice pe subiecte

Cercetare

Altele

** Practica de predare se realizează cu scopul de a īnvăţa īn sens larg, deci va include orice practică de predare elevilor sau colegilor. Categoriile de bază:

Observarea anul II, 30 de ore (1 săptămīnă: 6 ore x 5)

Predarea săptămīnală anul III, idem, cu implicare īn predare

Practica pedagogică īn şcoală anul IV, 15 lecţii predate + 6 (spec. “II”)

Micropredarea -

Practica īn afara şcolii -

Disciplinele specialităţii II

Termen de studii 5 ani

Specialitatea Limba şi literatura romānă + limba latină

Disciplina

Ex.

Col.

Total

Curs

Pract.

1

2

3

4

5

6

7

8

9

Curs practic de limbă latină

24689

1357

1136

1330

 

1136

1330

8/10

8/10

8/10

8/10

6/8

6/8

6/8

6/8

8/10

Lexicologia limbii latine

 

5

30

22

8

       

2

       

Fonetica limbii latine

 

5

30

22

8

       

2

       

Gramatica limbii latine

7

 

30

22

8

           

2

   

Istoria limbii literare latine

 

8

30

22

8

             

3

 

Metodica predării limbii latine

7

 

60

20

40

         

2

1

   

Cultura şi civilizaţia latină

 

6

30

22

8

         

2

     

Istoria literaturii latine

9

7

100

74

26

           

2

4

2

Limba greacă veche

 

6

70

 

70

       

2

2

     

Limba slavă veche

 

8

50

 

50

           

2

2

 

Total

8

9

1476

1670

204

1272

1466

8/10

8/10

8/10

8/10

12/14

12/14

13/15

15/17

10/12

Disciplinele specialităţii I Disciplinele CATEDREI DE LITERATURĂ ROMĀNĂ ŞI COMPARATĂ

Termen de studii 5 ani

Specialitatea Limba şi literatura romānă + limba franceză / italiană / engleză / germană / latină

Disciplina

Ex.

Col.

Total

Curs

Pract.

1

2

3

4

5

6

7

8

9

1. Practicum la literatură

 

2

58

 

58

 

3

             

2. Introducere īn studiul literaturii

2

 

58

20

20/18

 

3

             

3. Folclor şi mitologie romānească

1

 

50

20

30

3

               

4. Retorica şi lectura expresivă

 

4

20

6

14

     

1

         

5. Literatura pentru copii

 

4

38

18

20

     

2

         

6. Literatura comparată

 

9

60

40

20

               

4

7. Istoria criticii literare

 

9

30

20

10

               

2

8. Teoria literaturii

6

 

60

30

30

         

3

     

9. Analiza textului literar

 

8

60

10

50

             

4

 

10. Istoria literaturii romāne

   

400

25

150

                 

Literatura veche

 

2

54

34

20

1

2

             

Literatura clasică

3

 

76

50

26

   

5

           

Marii clasici

4

 

76

50

26

     

4

         

Poezia interbelică

5

 

46

30

16

       

3

       

Proza interbelică

6

 

76

40

36

         

4

     

Literatura contemporană

8

7

72

54

18

           

3

3

 

11. Procesul literar contemporan

 

9

30

20

10

               

2

12. Istoria literaturii universale

   

204

14

64

                 

Antică

1

 

30

20

10

2

               

Evul Mediu

   

20

16

4

 

1

             

Renaşterea

   

30

20

10

   

2

           

Clasicismul şi iluminismul

 

4

20

14

6

     

1

         

Sec. XIX (rom.,real.)

5

 

30

20

10

       

2

       

Sec. XIX (rom.,real.)

 

6

20

14

6

         

1

     

Sec. XX

   

30

20

10

           

2

   

Sec. XX

8

 

24

16

8

             

2

 

Metodica predării literaturii

7

 

90

30

60

         

2

3

   

Total

         

6

9

7

8

5

10

8

9

8

Disciplinele specialităţii I Disciplinele CATEDREI DE LIMBA ROMĀNĂ ŞI FILOLOGIE CLASICĂ

Termen de studii 5 ani

Specialitatea Limba şi literatura romānă + limba franceză / italiană / engleză / germană / latină

Disciplina

Ex.

Col.

Total

Curs

Pract.

1

2

3

4

5

6

7

8

9

1. Practicum la limba romānă

2

 

136

 

136

3

5

             

2. Introducere īn lingvistică

1

 

74

30

44

5

               

3. Limba latină

2

 

68

 

68

2

2

3

           

4. Dezvoltarea vorbirii

3

3

50

 

50

   

3

           

5. Introducere īn romanistică

   

50

30

20

     

2

         

6. Dialectologia limbii romāne

5

4

38

20

18

       

3

       

7. Gramatica istorică a limbii romāne

   

50

30

20

         

2

     

8. Gramatica comparată a limbilor romanice

 

6

38

22

16

       

1

2

     

9. Istoria limbii romāne literare

 

6

50

20

30

             

4

 

10. Stilistica limbii romāne

 

8

40

16

24

               

4

11. Analiza lingvistică a textului artistic

 

9

40

6

34

               

4

12. Lingvistica generală

9

 

56

42

14

                 

Limba romānă modernă

   

440

160

170/

110

                 

13. Fonetica

3

 

40

24

10/4

   

3

           

14. Lexicologia

4

 

76

36

20/20

     

4

         

15. Morfologia

7

6

172

60

70/42

       

3

4

3

   

16. Sintaxa

9

8

152

50

70/32

             

6

6

17. Metodica predării limbii romāne

7

 

90

30

60

                 

Total

11

8

1750

   

10

7

9

6

7

10

6

10

14

Disciplinele specialităţii I Disciplinele CATEDRELOR DE PEDAGOGIE ŞI PSIHOLOGIE

Termen de studii 5 ani

Specialitatea Limba şi literatura romānă + limba franceză / italiană / engleză / germană / latină

 

Disciplina

Ex.

Col.

Total

Curs

Pract./

Lab.

1

2

3

4

5

6

7

8

9

1. Psihologia generală

2

 

70

36

22/12

2

2

             

2. Psihologia vīrstelor

4

3

90

38

20/32

   

2

2

         

3. Introducere īn pedagogie

 

1

30

16

8/6

2

               

4. Didactica

 

2

30

24

6

 

2

             

5. Teoria educaţiei

3

5

30

24

6

   

2

           

6. Tehnologii educaţionale

   

50

20

30

       

3

       

7. Istoria educaţiei şi a pedagogiei

6

 

60

28

32

         

3

     

8. Etica pedagogică

 

9

40

20

20

               

3

9. Metodica lucrului educativ

 

5

40

10

30

       

2

       

Total

         

4

4

4

2

5

3

   

3

Disciplinele generale Disciplinele CATEDRELOR GENERALE

Termen de studii 5 ani

Specialitatea Limba şi literatura romānă + limba franceză / italiană / engleză / germană / latină

Disciplina

Ex.

Col.

Total

Curs

Pract./

Lab.

1

2

3

4

5

6

7

8

9

1. Istoria şi civilizaţia romānească

 

1

50

30

20

3

               

2. Logica

 

1

36

12

24

2

               

3. Bazele statului şi ale dreptului

 

2

34

24

10

 

2

             

4. Economia politică

4

 

68

34

34

   

2

2

         

5. Politologia

6

 

50

24

26

       

2

1

     

6. Filozofia

8

 

68

34

34

           

3

2

 

7. Coregrafia

 

2

68

 

68

2

2

             

8. Metodica investigaţiei ştiinţifice

 

5

20

6

14

     

1

         

Total

3

4

394

   

7

4

2

3

2

1

3

2

 

Anexa 5

Extras din proiectul Legii privind statutul personalului didactic

Articolul 31. Principalele forme de organizare a perfecţionării personalului didactic din īnvăţămīntul preuniversitar sīnt:

    1. cursuri de perfecţionare a pregătirii de specialitate, metodice şi psihopedagogice sau pentru obţinerea gradelor didactice īn conformitate cu prevederile Legii īnvăţămīntului;
    2. cursuri de pregătire şi de perfecţionare pentru personalul de conducere, control şi īndrumare conform unor programe de speciale;
    3. cursuri post universitare;
    4. doctorat, postdoctorat şi studii de magistru;
    5. stagii de studiu periodice de informare ştiinţifică de specialitate, desfăşurate īn ţară sau străinătate;
    6. forme de perfecţionare prin corespondenţă şi īnvăţămīntul la distanţă;
    7. cursuri fără frecvenţă, organizate īn instituţii de īnvăţămīnt superior universitar, combinate cu consultaţii periodice;
    8. cursuri organizate de societăţi ştiinţifice şi alte organizaţii profesionale ale personalului didactic;
    9. simpozioane, īntruniri metodice pentru schimbul de experienţă pe probleme de specialitate şi psihopedagogice.

Articolul 32. Programele de perfecţionare cuprind:

    1. informaţie ştiinţifică de specialitate;
    2. informaţie din domeniile pedagogiei, psihologiei, sociologiei;
    3. informaţie cu caracter metodic;
    4. informaţie curentă despre legislaţia īn vigoare;
    5. activitatea practică īn specialitate.

Articolul 33. (1) Perfecţionarea cadrelor didactice, de conducere, de īndrumare şi control, auxiliare este obligatorie şi se realizează cel puţin o dată īn 5 ani;

(2) Acest interval poate fi redus:

    1. cīnd se produc schimbări esenţiale īn programele şcolare;
    2. la renovarea conceptuală, metodologică-curriculară şi tehnologică a īnvăţămīntului;
    3. la preluare postului, pentru personalul de conducere şi inspectare care nu are pregătire atestată īn domeniul managementului educaţional;
    4. la solicitarea consiliului pedagogic al unităţii de īnvăţămīnt sau a direcţiei de īnvăţămīnt, īn cazul īn care se constată lacune īn pregătirea ştiinţifică, metodică şi psihopedagogică a persoanelor respective;
    5. la solicitarea proprie a persoanei, cu recomandarea consiliului respectiv.

Articolul 46. Norma didactică de predare-īnvăţare, de instruire practică şi de evaluare curentă a personalului didactic din īnvăţămīntul preşcolar, primar şi secundar reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităţilor, prevăzute īn fişa īndatoririlor funcţionale şi stabilite după cum urmează:

  1. 36 ore pe săptămīnă pentru un post de educator din īnvăţămīntul preşcolar;
  2. 20 ore pe săptămīnă pentru un post de īnvăţător pentru clasele I-IV din īnvăţămīntul primar sau pentru clasele simultane din cadrul acestuia, profesor-logoped, profesor-defectolog din īnvăţămīntul primar şi secundar, şef al punctului logopedic;
  3. 18 ore pe săptămīnă pentru profesorii din īnvăţămīntul secundar general, secundar profesional, profesorii cu instruirea prin muncă īn clasele II-III din şcolile speciale pentru copii şi adolescenţi ce necesită condiţii deosebite īn educaţie, profesori pentru casele III-V din şcolile serale cu instruirea muzicală generală cu durata de 5 ani, profesori īn clasele V-VII din şcolile de muzică de 7 ani, profesorii de discipline speciale īn clasele I-IV din şcolile medii de muzică şi şcolile-internat, profesorii pentru clasele I-III din şcolile serale cu instruire muzicală generală cu durata de 3 ani, profesori pentru clasele I-IV din şcolile de pictură şi şcoli serale de instruire īn arte cu durata de 4 ani, profesori-defectologi (surdopedagog, tiflopedagog, oligofrenopedagog), logopezi din instituţiile de ocrotirea sănătăţii şi de asigurare socială (īn afară de casele de copii), conducători de cercuri, inclusiv şi cel organizate de instituţiile īnvăţămīntului pe principii de autogestiune, profesori de limbi străine īn clasele primare din şcoala de cultură generală şi īn instituţiile organizate pe principii de autogestiune, conducători de secţii sportive;
  4. 24 ore pe săptămīnă pentru profesori-defectologi ai cabinetelor auditive, profesori la clasele I-II ale şcolilor serale cu instruire muzicală generală cu durata de 5 ani, profesori al clasele I-IV ale şcolilor de muzică de şapte ani, animatori muzicali, profesori-defectologi, profesori-logopezi ai instituţiilor preşcolare şi caselor de copii, logopezi ai instituţiilor preşcolare, case de copii, corepetitor, conducător artistic, maestru de balet, profesor, maestru de concert, acompaniator;
  5. 24 ore pe săptămīnă (sau 1016 ore pe an) pentru profesorii cursurilor de limbi străine, stenografie, dactilografie cu durata de instruire de nu mai puţin de un an;
  6. 30 ore pe săptămīnă pentru un post de educator din şcolile de tip internat, şcolile profesionale, casele de copii, internate, şcoli (grupe) cu zi prelungită, şcoli de muzică pentru elevi, şcoli-sanatoriu, instituţii de ocrotire a sănătăţii, centre de distribuire a minorilor, colonii de educaţie prin muncă, şcoli speciale pentru copii şi adolescenţi ce necesită condiţii speciale de educaţie, īncăperi pentru elevi pe līngă cluburi, case de cultură şi sectoare de exploatare a locuinţelor, instructori, instructori pentru cultura fizică, instructori īn cabinetele auditive, pedagogi sociali īn cămine pentru elevi şi studenţi;
  7. 40 ore pe săptămīnă pentru maistru şi maistru-instructor, psiholog, bibliotecar, laborant, inginer, preparator.

Articolul 48. (1) Remunerarea personalului didactic de predare, īnvăţare şi educare din īnvăţămītul preuniversitar se stabileşte diferenţiat īn raport cu:

  1. funcţia şi norma didactică īndeplinită;
  2. nivelul studiilor cerute pentru ocupare funcţiei didactice;
  3. vechimea īn īnvăţămīnt;
  4. gradul didactic;
  5. titlul ştiinţific;
  6. locul şi condiţiile specifice īn care se desfăşoară activitatea.